Doru POPOVICI

Vă mărturisesc că nu cunoşteam chiar toate sensurile verbului "a mântui" şi nici ale substantivului "mântuire". De aceea, alaltăieri, într-un context pe care nu are rost să-l detaliez aici, am dat iama în DEx şi m-am dumirit pe deplin. Ceea ce însă nu am găsit nici în formă tipărită, nici online, este expresia "capătul şi mântuirea" pe care eu o folosesc destul de des oral, iar uneori şi în scris. Asistând la megadesfăşurarea de forţe şi bisericeşti, şi civile (nu, nu-i formulat greşit!), am rămas destul de surprins că enoriaşii dispuşi să sufere în frig pentru un eveniment important sunt incomparabil mai mulţi decât cei care se încumetă în aceleaşi condiţii meteo să se ducă pe stadion. În privinţa relaţiei pe care o au cu forţele de ordine şi enoriaşii, şi ultraşii, asemănarea este flagrantă: atât unii, cât şi ceilalţi se dedau cam la acelaşi gen de violenţe, tentativele de dărâmat gardurile şi de trecut peste ele şi peste cordonul de jandarmi fiind parcă mai reuşite la enoriaşi, poate şi pentru că jandarmii sunt mai puţin duri cu o babă străvezie şi vânătă de frig decât cu zdrahonii tatuaţi şi cu glugă pe cap. Sar acum în cu totul altă direcţie şi spun că gerurile şi ninsorile din ultimele câteva zile chiar mă neliniştiseră în legătură cu etapa care a început vineri, făcându-mă să cred că vor fi probleme majore fie cu zăpada enormă, fie cu terenurile îngheţate. Aveam încă în memorie "patinoarul" ăla de la Târgu Mureş unde se schilodiseră niscai fotbalişti, dar şi viscolul de la Botoşani care amânase meciul. Când colo, ce să vezi? Terenuri poate nu impecabile, dar pe deplin utilizabile, a căror stare nu a afectat cu nimic desfăşurarea partidelor. Singurul stadion, aşadar, care rămâne impracticabil este ăla numit Arena Naţională, cel cu care teoretic ar trebui să ne fălim în lume aşa cum ne fălim cu măgăoaia sfinţită alaltăieri, dată "la cheie" cam cum s-a dat şi stadionul ăsta: cu noroi în preajmă, cu exteriorul nefinisat, cu clopotele lăsate în stand-by pe un dâmb şi, în general, utilizabilă doar dacă nu mai ai alta în ţară ori vine naibii vreun război şi ţi-e teamă că n-apuci să o vezi funcţionând. Păcat că nu există şi campionate europene de religie, că poate ni se repartiza unul, pe care să-l organizăm ca pe ăla de fotbal din 2020: pe terenuri care deocamdată există mai mult în imaginaţia noastră.