Gabriel MANȚĂ

Iată cum stăm în acest an de pomină pentru tenis: Roger Federer – al 20-lea titlu de Grand Slam, Rafael Nadal – al 11-lea titlu la Roland Garros, iar Novak Djokovic – autorul celor mai tari reveniri din istoria sportului alb, din afara Top 20 până pe locul 1 ATP, cu ultimele două Grand Slam-uri la pachet. În plus, sârbul dădea și impresia aceea de intangibilitate, specifică și altor perioade din cariera sa. Dar au venit Paris și Londra, orașe încărcate de trecut, prezent și viitor. Mai ales viitor, dacă ne raportăm la tenis. Nole a pierdut două finale importante, Master și Turneul Campionilor, în fața unor exponenți ai așa-numitei NextGen, Khachanov și Zverev! Practic, aceștia au depășit stadiul de tinere speranțe, iar de acum încolo e de așteptat să emită pretenții și la formatul 3 din 5 seturi.

Concret, despre ultimele două acte ale Turneului Campionilor. Variația în joc și execuțiile din talent ale lui Federer păreau să-l poată tulbura pe marele blond, numai că Roger alterna punctele briliante cu greșeli grosolane (sic!), iar ziua sa la serviciu nu era în graficul obișnuit. Practic, era o chestiune de timp până să i se strice jucăria la serviciu, ceea ce s-a întâmplat chiar la ultima strigare a primului set, care dus a fost. Federer a reacționat vehement, a făcut break, dar... l-a cedat imediat! Totuși, nimic nu era pierdut, așa că iată-ne în tie-break, la acea fază de pomină. Zverev a servit cu al doilea, a fost împins imediat în apărare, la 2-3 metri în spatele liniei de fund, moment în care oprește schimbul pentru o minge scăpată și imediat recuperată de un copil de mingi, fapt neobservat nici de arbitru, nici de Federer. Acesta din urmă se lămurește când îi confirmă chiar copilul de mingi, asta e, se resetează și se așează la primire. Zverev profită din plin de primul serviciu, dă un as și egalează la 4, apoi Roger o ia la vale și gata meciul.

După părerea mea, problema lui Zverev e una de context. Ar fi procedat la fel dacă Federer returna slab, iar el se afla la fileu, în situația de a închide punctul? Mă tem că nu. Reacția publicului s-a datorat faptului că Zverev s-a agățat de o chichiță, iar de acolo trendul s-a inversat. Pe de altă parte, sunt convins că dacă Federer câștiga punctul la repetare, dar Zverev își adjudeca tie-break-ul și semifinala, nu s-ar fi întâmplat nimic.

Așadar,”remake” în finală, Djokovic vs. Zverev. Meciul din grupă fusese echilibrat preț de un singur set, după care ruso-neamțul s-a tăiat. Finala a început identic, doar că la 4-4 s-au inversat rolurile. Dominat clar la primire până atunci, Sașa începe să-i citească serva lui Nole, astfel că acesta din urmă suferă primul break în competiție! Parcă făcându-i concurență lui Djokovic la mobilitate, Zverev se lungește ireal după mingi la primire, păstrând însă fermitatea rachetei, astfel că returnează tot și îi face sârbului încă două break-uri la rând. Îi mai dă unul înapoi, dar nu mai mult, ba chiar fură și ultima impresie, tot cu un break încununându-se campion al campionilor. Generația nouă a înșfăcat ștafeta, dar veteranii nu i-au dat încă drumul!