Doru POPOVICI

Statisticile arată că selecţionatele naţionale care obţin marile performanţe la nivel internaţional nu sunt în nici un caz alcătuite din jucători exagerat de tineri. Chiar dacă vârsta ceva mai fragedă este în principiu o garanţie a unei capacităţi de efort sporite, totuşi trofeele importante nu se obţin numai din alergare. Dimpotrivă: o experienţă competiţională considerabilă este generatoare de siguranţă în joc, de tărie de caracter atunci când jocul nu merge şi când trebuie recuperat un dezavantaj. Cei tineri se pierd cu firea, în vreme ce ăi' bătrâni găsesc adesea soluţii prin care să iasă la lumină. De aceea, formula ideală a unei selecţionate se regăseşte în sintagma aia tocită decenii de-a rândul şi care vorbeşte despre îmbinarea "elanului tineresc" cu "înţelepciunea bătrânilor". Lucrul acesta nu e greu de realizat în ţările normale, cu fotbal tot aşa, unde găseşti selecţionabili pe toate drumurile şi de toate vârstele. În alte locuri, cum ar fi alea unde după câte o generaţie de loseri vine o altă tot de loseri, nu găseşti nici elan, nici înţelepciune, ci doar lehamite şi un sictir vecin cu moartea clinică. Cam de 20 de ani numai asta am văzut, aşa că atunci când alcătuim vreo naţională, indiferent pe cine convocăm, rezultatul este lesne previzibil: o nouă ratare a calificării. Uitaţi-vă şi la săracu' Guriţă care, cred că în disperare, a convocat vreo câţiva tineri, iar pe post de înţelepţi pe alde Săpunaru şi Tamaş! Cu ăsta de la urmă s-a lămurit repede, l-a gonit, dar pentru că înţelepciunea se cere totuşi menţinută la cote înalte, iată că pentru noua "dublă" a fost resuscitat Cosmin Moţi. Nu, nu ca portar. De ce oare mă ia cu rău la inimă numai la gândul că Moţi, în tentativa de a-şi dovedi înţelepciunea, o s-o facă şi mai lată decât Tamaş?