Doru POPOVICI

De foarte multă vreme, asta însemnând zeci de ani, ne întâlnim periodic cu minuni comise de  arbitri, cea mai veche dintre întâmplările halucinante de care îmi amintesc datând încă din 1966, de la finala Campionatului Mondial din Anglia, când în prelungiri, la o minge şutată de Hurst, tuşierul sovietic Bahramov (jigodia a intrat astfel în legendă, din moment ce, iată, la mai bine de juma' de secol de la întâmplare, încă ne amintim nu doar faza, ci şi numele maimuţoiului) a semnalizat gol la o minge ricoşată din transversală, făcând astfel ca trofeul să fie adjudecat de ţara gazdă. Nu cred că porcovanul nu s-a umplut de bani, chiar dacă la vremea aia în ţara lui risca puşcărie grea. Cum ziceam, de-a lungul anilor am văzut fel de fel de porcării făcute pe bază de fluier şi / sau de steag, printre cele antologice, la loc de cinste, aflându-se şi celebra calificare a Franţei la Mondialul din Africa de Sud printr-un gol halucinant, înscris din ofsaid, plus henţ, plus aut de poartă, prin care Franţa a egalat Irlanda şi astfel s-a calificat la turneul final. Nu-i vorbă, că şi Haţegan al nostru a reuşit să inventeze penalty din nimic ori să nu acorde altele absolut flagrante, dar parcă niciodată n-a făcut una înspăimântătoare, aşa cum a fost cea de alaltăieri seară, când o căzătură în careu a lui Sterling i-a adus lui Manchester City un penalty la care nici păgubiţii, jucătorii lui Şahtior, n-aveau puterea să protesteze, ci doar să râdă în hohote, la fel ca spectatorii, ca adversarii, ca antrenorii, ca (probabil) toţi telespectatorii. Un singur om nu râdea: dobitocul cu fluier în gură, singurul din întreaga galaxie care văzuse penalty. Nu cred că a fost vorba de vânzare, nici de orbire temporară, ci doar de faptul că individului pur şi simplu i-a luat Dumnezeu minţile.