Când credeam că s-a tras linie sezonului ”intern” de tenis, a venit Copil cu finala aia din senin, dar iată că mai era pe undeva prin preajmă și Horia Tecău, pe nedrept uitat. La Mastersul de la Paris, Horia și JJ Rojer au avansat aproape pe nesimțite în semifinale, acolo unde au dat marea lovitură, învingând clar, în două seturi, perechea Bryan-Sock, adică nimeni alții decât câștigătorii ultimelor două turnee de Grand Slam. Accidentarea de durată a lui Horia a făcut ca, la turneele mari, perechea sa cu Rojer să nu mai fie cotată printre favoriți, dar iată că în finala de la Paris s-au întâlnit cu o altă pereche necotată, Granollers-Ram. Numai că, așa cum se întâmplă deseori, astfel de meciuri sunt mai solicitante decât cele cu favoriții (posibil și pentru că aceștia nu forțează, păstrând energia pentru Turneul Campionilor), astfel că Tecău și Rojer au pierdut cu un dublu 6-4. N-ar fi stricat o încheiere cu titlu de Masters, dar nici așa nu-i rău, sunt suficiente motive de optimism după vacanță.
La simplu, semifinala dintre Djokovic și Federer a justificat întru totul denumirea de meci-vedetă, ba chiar poate fi un reper pentru întregul an. După această perioadă recentă de intangibilitate, Nole a început să întâmpine din ce în ce mai multă rezistență din partea întregului circuit. Cu Cilic a salvat meciul odată cu o minge de break transformată în passing dintr-o poziție parcă prea contorsionată chiar și pentru standardele sârbului. Apoi, cu Roger, a câștigat fără să facă break, ceva mai mult unic decât rar pentru unul dintre cei mai buni jucători de retur din toate timpurile. Norocul său a fost că, din prea mare dorință de victorie, elvețianul s-a crispat în cele două tie-break-uri. Numai că, în finală, lui Djokovic i s-a înfundat. Inclusiv nasul, pentru care folosea șervețele între servicii. Gripat, Nole n-a găsit destulă energie pentru a se mai opune unui nou val, mai ales că acesta spulberase până atunci diguri ca Zverev și Thiem. Astfel, cu jocu-i în forță obișnuit, dar cu mai multă răbdare în raliuri (schimbare care i-a crescut randamentul și lui Copil), rusul Khachanov câștigă primul său turneu de Masters. Cred că la anul vom primi și un semn de tranziție a puterii, cel puțin un turneu de Grand Slam va fi câștigat de un jucător a cărui vârstă se scrie cu 2 în față.