Gabriel MANȚĂ

Nu e loc azi de cronică la El Clasico, mai ales la unul fără Messi și Ronaldo. Se spune că atunci când se închide o ușă, se deschide alta. Așa s-a întâmplat la tenis, după accidentarea Simonei, care ne-a tăiat din interesul pentru Turneul Campioanelor, ne-am trezit din senin cu cea mai de succes săptămână din cariera lui Marius Copil! Pornit ca de obicei, din calificări, la turneul de 500 de puncte de la Basel, Copil a bifat victorie după victorie, printre victime numărându-se Cilic și Zverev cel tânăr (dar și pe-ăla mai marele îl curățase pe parcurs). Pe Marius, majoritatea dintre noi îl știam doar din meciurile de Cupa Davis sau de la București, pe vremea când acesta exista, căci altfel nu prea aveam unde să îl vedem. Turneele mici nu erau la tv, iar pe alea mari le părăsea repede. L-am văzut la Roland Garros, când a pierdut de la 2-0 la seturi cu Cecchinato, care parcă de atunci a căpătat aripi, l-a scos și pe Djokovici, apoi a urcat până în buza Top 20! Cum și italianul are reverul cu o mână, unul bun, dar nu de calitatea și forța jucătorului nostru, de serviciu nici nu mai vorbim, era clar că diferența o face capul, mintea. Între timp, în loja lui Copil a apărut un anume Andrei Pavel. Și iată: rămâne conectat la meci, indiferent de scor, și e mai răbdător în raliuri. Fiind un atlet cu o forță nepământeană, problema era cu controlul acesteia, uneori plesnea auturi mari, de doi-trei metri. Încă o face, dar deja vorbim de excepții. Serviciul era oricum înspăimântător, păcat de afișajul ăla meschin de la Basel, ilizibil pentru telespectatori. Au apărut scurtele, cu care l-a scos din minți pe Zverev, dar care l-au îngropat cu Federer, în finală. Cu Roger i-au ieșit însă loburile, trasate ca un proiectant pe planșă! A fost și acel festival al milimetrilor care l-a făcut pe elvețian să mulțumească ”ochiului de șoim” la festivitate. Nu-i loc de păreri de rău, Marius însuși era în vervă la microfon, nu se știe ce a spus, dar sala a râs ca la stand-up. Era sărbătoarea de casă a lui Federer, a celor 99 de titluri, pe care românul a onorat-o, a fost parte din spectacol. A câștigat raliuri în fața idolului său, l-a făcut să-i simtă forța, l-a lobat, iar numai o anumită epuizare la serviciu l-a făcut să nu ia măcar un set. De azi, ”personal best” în clasament și încredere cu toptanul. La 28 de ani împliniți luna aceasta, tot ce-i mai bun urmează.