Din nou la Cupa Națiunilor, dar fără nimic concret, doar această avancronică pe post de cronică. Meciul se va fi disputat târziu în noapte, astfel încât veți avea prilejul de a vă amuza pe seama previziunilor mele (spre mirarea și bucuria mea, nu mă voi găsi și duminică în aceeași situație, deoarece partida cu Serbia de pe Arena Națională este programată de la ora... 16!). Așadar, e clar că am avut un meci greu cu Lituania, din moment ce omul cel mai important al echipei naționale a României este accidentat. Nu, nu mă refer la căpitanul Chiricheș, ci la selecționerul Cosmin Contra. Orteza de la piciorul stâng l-a împiedicat să se agite ca de obicei pe margine, dar nu mă îndoiesc că a compensat cu vocea. Cum era titlul ăla, ”selecționer fără voce”? Nicio problemă, au vorbit băieții, pe teren. Mai ales cuplul din centrul defensivei, Tamaș-Săpunaru, unul cu viitorul în față. Nu neapărat pe teren. De când nu l-am mai văzut, primul cred că a trăit bine, s-a mai rotunjit la față, dă bine în poze cu barba aia care-i maschează gușulița. Știți ce au în comun Contra, Tamaș și Săpunaru cu Lituania? Au fost pe teren la singura și celebra victorie a balticilor cu naționala noastră, în mandatul lui Pițurcă! La acel meci, disputat la Cluj-Napoca, scor 0-3, cei trei au jucat toate minutele, Contra fiind chiar căpitan. Cum fotbaliștii sunt recunoscuți pentru superstițiile lor, mă întreb ce-o fi fost în mintea lui Contra de l-a reactivat pe Tamaș taman acum, cu Lituania? Mai degrabă cred că a uitat de acea partidă sau n-a făcut legătura. Noroc că joi seară Tamaș și Săpunaru au avut în față niște necunoscuți, nu auzisem de niciun fotbalist lituanian când am citit echipele probabile. Și la ei, numele cu rezonanță e pe bancă, Jankauskas, perdant pe linie ca jucător împotriva României. Una peste alta, părerea mea e că ne vom fi păstrat neînvinși, dar nu mai mult de atât. Am avut 0-0 și 2-2 în campania asta, o fi venit vremea și pentru 1-1. Și parcă-l văd pe Mitriță marcator pentru prima dată la națională. Cum e, vă distrați?