Dictonul ăla care zice că "nu mai există echipe mici" e de obicei folosit de favorite, atunci când scot câte un rezultat de toată panarama în faţa vreunei echipe care se presupune a fi alcătuită din împiedicaţi ori amatori. Slavă Domnului, echipele mici există şi vor exista cât lumea. Problema e dincolo: parcă nu mai sunt echipe mari, deci nivelarea se face de sus în jos, şi nicidecum invers. Fenomenul este vizibil acolo unde fotbalul a fost, este şi probabil va mai fi multă vreme la cel mai înalt nivel, acolo unde campionatele sunt palpitante, unde tribunele sunt permanent pline şi unde spectacolul este de mare calitate. Adică în Anglia, Spania, Germania, Italia. Excepţia ar fi Franţa, unde echipa superstarurilor M'Bappe şi Neymar îşi continuă cursa solitară în campionat, unde nu întâmpină niciun fel de opoziţie. Asta poate fi dăunător dincolo, în Champions' League, unde dacă vii detaşat, relaxat, ai toate şansele să o iei de la echipe ipotetic mai slabe, dar ţinute în priză în propriile lor campionate. Cea mai ciudată situaţie este cea cu care se confruntă chiar cele mai bune echipe din lume: Real Madrid şi Barcelona, care în campionat sunt aproape de râs, în timp ce în Champions' League ultima prestaţie a Real-ului, la Moscova, cu TSKA, a fost chiar de plâns. Argumente de felul "jucători suspendaţi", "multe accidentări" ori "noul sistem de joc impus de Lopategui" nu stau în picioare când e vorba de Real. Pur şi simplu jocul nu merge, echipa mare din ultimii (zeci de) ani fiind doar o amintire. Lipsa lui Ronaldo e enormă. Încă mai ciudată se arată situaţia Barcelonei. De acolo n-a plecat nimeni, Piticu' e pe teren mereu, dar degeaba. Dacă ar fi să dau o favorită pentru Champions' League, zău că nu pot. Nici de prin Anglia nu vin semne bune, iar din Germania nici atât, Bayern fiind la fel de penibil ca Real. Parcă Juventus ar arăta ceva, dar aproape nu-mi vine să cred că aducerea unui singur fotbalist poate face din Juventus bici care să mai şi plesnească.