Sezonul de snooker a început de ceva vreme. Până săptămâna trecută, toţi jucătorii de top îşi făcuseră debutul în noul an competiţional, cu o singură excepţie, Ronnie O'Sullivan, mereu altfel decât ceilalţi în toate direcţiile: în joc, în comportament, în atitudine, în declaraţii. Cu atât mai ciudat a fost ales momentul revenirii în arenă a lui Ronnie, cu cât aceasta s-a produs în Masters-ul de la Shanghai. Iar despre legătura lui cu China nu e nevoie să mai detaliem. Deşi, la o atentă analiză, s-ar putea că Ronnie să fi avut maximă dreptate şi în această problemă, înfrângerile sale acolo fiind doar normale, iar furia sa la adresa ziariştilor care-l suspectau de abandon premeditat (eventual chiar de blat) să se fi justificat integral. Oricum, se poate vorbi măcar de un armistiţiu pe termen nelimitat, dacă nu chiar de o pace deplină, din moment ce Ronnie a câştigat anul trecut chiar acest prim turneu chinezesc, iar anul acesta a avut grijă să recidiveze într-un mod absolut entuziasmant. Ideal, din punctul meu de vedere, ar fi ca Ronnie să câştige şi următorul turneu chinezesc, de la Guangzhou, săptămâna viitoare... numai că nu ştiu nici măcar dacă s-a înscris! Oricum, pe tabloul iniţial nu figurează. Ceea ce vreau să arăt e că pe lumea asta cunosc numai doi sportivi de top pe care se vede încă de la prima atingere dacă vor câştiga meciul sau/şi turneul, ori dacă vor pierde ca nişte găini încă din primul tur la ...nimeni, adică la vreun jucător venit din calificări, eventual aflat pe locul 729 în clasamentul mondial. Unul din ei este, desigur, Ronnie O'Sullivan. De la primul frame de săptămâna trecută am zis că e în forma în care nimeni pe lume nu poate să-l bată, că va câştiga la pas turneul, deoarece nu greşea mai deloc, iar când o făcea, în loc de draci, de scobit în nas, de dat ochii peste cap etc., el zâmbea larg! Asta i se întâmplă numai când stă bine cu nervii, deci când este absolut invincibil. Al doilea sportiv cu exact acelaşi tip de comportament este Simona Halep. Cei care urmăresc ambele sporturi ştiu exact ce vreau să spun: la ambii ştii din primul minut de joc ce urmează să se petreacă: dacă nervii le sunt la locul lor, toţi ceilalţi de pe tablou e clar că joacă doar pentru locul doi.