Gabriel MANȚĂ

Fiind la Ovidiu, nu râul și ramul ne-au ajutat, ci vânturile, valurile. Probabil doi metri a fost în teren mingea centrată de Ianis Hagi din corner, dar tot s-a întors spre plasă, purtată de o pală benefică de vânt. Gol de kinogramă, reușit într-un moment de expunere mare, ceea ce-i amplifică importanța. Pe teren mai mult decât propriu, ceea ce a permis ambilor părinți să-l trăiască pe viu. Cred că Ianis Hagi abia începe să se simtă fotbalist. Dar, până atunci, dincolo de centrarea pentru primul gol, am văzut destule momente când ținea excesiv de minge, încercând să iasă în evidență. De exemplu, un-doi de senzație cu Cicâldău în tușă, ultimul trimite cu călcâiul și pleacă din marcaj, dar Hagi jr. preferă s-o mai gâdile puțin, este deposedat, iar adversarii iscă un contraatac periculos, purtat până în buza careului. Totuși, sunt de acord că pot fi scuzabile astfel de faze, având în vedere vârsta, precum și încărcătura locului. Ianis trebuia să joace bine, trebuia să inventeze ceva, ceea ce până la urmă i-a reușit, poate mai bine decât visase.

Calificarea este aproape un fapt împlinit, chiar dacă ne mai trebuie patru puncte din două meciuri. Las la o parte orice prudență când afirm că trei dintre ele sunt ca și câștigate, fiind vorba de Liechtenstein, o echipă fără niciun punct în opt meciuri. Rămâne să-i convingem pe galezi că în meciul cu noi reprezintă Țara E-galilor, deci la un punct ne vom bucura împreună, chiar dacă ei doar platonic. De fapt, fără glumă, trebuie să-i batem, pentru că este partida imediat următoare, astfel că vom putea sărbători de două ori calificarea, adică și la ultima, cea cu Liechtenstein. Privind în urmă, ne dăm seama că această calificare a naționalei de tineret trebuie într-adevăr prețuită, de la precedenta (și singura!) trecând 20 de ani. În 1998, Pițurcă își califica echipa la Euro, ediție găzduită chiar de România, atunci fiind eliminați de Olanda. Interesant este că acea generație a dat fotbaliști adevărați, cu carieră internațională sau măcar națională, deci care și-au câștigat existența din această îndeletnicire. Lobonț, Contra, Cătălin Munteanu, Florentin Petre, Dănciulescu sunt cei mai reprezentativi. Să le calce actualii tineri pe urme?