Gabriel MANȚĂ

Soarta a potrivit astfel lucrurile: Contra a debutat oficial ca și Daum, cu Muntenegru pe teren propriu. Prin comparație, a ieșit mai prost. Un 0-0 absolut fad, deși cu om în plus pe final, față de acel 1-1 de acum doi ani, cu Stanciu ratând penalty în prelungiri. Chiricheș nu cred că va mai performa vreodată în acest sport, fiind chiar mai fragil decât era Chivu, bravo lui că se descurcă în a da impresia de competență la nivelul echipei sale de club. Săpunaru e la finalul carierei, mă îndoiesc că ar putea face față unui adversar titrat. Iar pe Chipciu nu mai înțeleg ce-l recomandă pentru echipa națională. Singurii noștri jucători capabili să mângâie mingea, Mitriță și Budescu, sunt schimbați unul cu altul în loc să joace împreună. Iar tânărul Pușcaș, care își făcuse un debut atât de promițător în primăvară, nici măcar n-a mai fost convocat, Contra mergând tot pe mâna unui veteran, Keșeru. În condițiile astea, normal că atenția se mută spre naționala de tineret, care a obținut o victorie necaracteristică în Portugalia, iar marți joacă împotriva Bosniei, la Ovidiu, cu locul 1 pe masă. E adevărat, confirmarea unui rezultat mare este tot necaracteristică, însă valoarea individuală a multor jucători, precum și faptul că sunt titulari la echipele de club oferă chiar și scepticilor o perspectivă diferită.

Închei cu finala feminină de la US Open. Naomi Osaka a fost realmente o revelație. Capabilă să servească mai bine și mai tare decât Serena, capabilă să dea retur decisiv pe primul serviciu al Serenei! Iar în ceea ce privește factorul mental, la 20 de ani era de înțeles să fi clacat la prima finală și în condiții normale, darmite în haosul creat de adversara ei, care nu era la prima ispravă de acest gen. Ei bine, deși timidă ca fond, jucătoarea niponă și-a păstrat o concentrare aproape ireală. Merită să fie campioană de Grand Slam, iar pe hard va fi chiar dominantă în viitor (pe zgură, să nu uităm, Simona a învins-o acum câteva luni cu 6-1, 6-0!). Cât despre Serena, este eterna poveste a vedetei care nu a apucat să trăiască în lumea reală decât în copilărie (de aici și preferințele infantile pentru echipament), totul se învârte în jurul ei, numai ea are copil, numai ei i se fac nedreptăți și e discriminată, numai ea ar trebui să câștige. Din pricina ei, un arbitru n-a putut participa la festivitatea de premiere, iar pentru Osaka numai atmosferă de sărbătoare n-a fost. Ulterior, în loc de consecințe, WTA iese cu un comunicat de tip batistă pe țambal...