Gabriel MANȚĂ

După ce ieri consemnam eliminarea lui Federer de la US Open, nu a lipsit mult ca azi să vorbim în același fel despre Nadal. Dar nu, spaniolul a mai ieșit o dată la suprafață în urma unei confruntări epice, în care a sfidat inclusiv statistica. Dominic Thiem a făcut iarăși pe băiatul bun al circuitului, toată lumea îl laudă într-un fel care ar trebui să-l îngrijoreze. Inclusiv Rafa, care e o bestie pe teren, a spus că îi pare rău pentru adversarul său, bun de pus la rană. Doar că tocmai de-asta Thiem merge acasă. N-a avut instinctul acela al marilor prădători din ATP, care n-au degete la mâini câte trofee de Grad Slam au câștigat. Sigur, meciul a început într-un fel în care nu putea continua, Nadal încasând o ”lăptăreasă” la un turneu de Grand Slam, ceea ce numai cu Federer îmi amintesc să i se fi întâmplat, la Wimbledon. Thiem a împăștiat lovituri câștigătoare în stânga și în dreapta până când meciul a redevenit echilibrat, o pândă continuă a greșelii decisive, adică jocul la care Rafa e maestru. Astfel, Domi s-a trezit condus la seturi și numai printr-un fel de compensație a sorții a scos-o la capăt în setul 4, la tie-break. Setul decisiv a fost o alternanță la tenisul ăl bun al fiecăruia, dar și cu concomitențe care tăiau răsuflarea. Cel puțin așa am simțit eu, în fața televizorului, în tribune erau câte unii care ciocneau shoturi și făceau conversație. Pus la un moment dat cu spatele la zid, 0-40 pe propriul serviciu, Thiem a accesat un nivel uluitor, practic nu i-a mai păsat de consecințe și a lovit totul cu abandon, salvând situația cu 5 puncte la rând! Până la urmă, era logic să se decidă totul în tie-break-ul setului 5, cred că toată lumea își dorea asta. Din păcate pentru Thiem, acesta a pierdut partida în urma unei lovituri pe care o execută poate cu cea mai mare acuratețe dintre jucătorii activi. L-am văzut și admirat pe Thiem de-a lungul timpului făcând puncte cu smash-ul din poziții dificile, inclusiv la mingi înalte, departe de fileu. Chiar mai devreme în meci avusese o serie de trei asemenea execuții consecutive la un singur punct, Rafa găsind puterea să-l aplaude. Ei bine, acum, după un serviciu bun, urmat de un forehand cu risc controlat, i s-a întors o minge abordabilă. Nu pe tavă, dar abordabilă, însă n-a mai avut răbdare și s-a înfipt în ea neechilibrat, iar apoi... laudele de băiat bun au început să curgă.