Gabriel MANȚĂ

Ce face Crocodile Dundee când vine la New-York? Deși e mai de la țară, din Australia, nu e impresionat de zgârie-nori. Nici de zgârie-brânză, adică din ăia zgârciți cu spectacolul, adică așa cum a fost Federer în dimineața de marți. Da, știu, căldură, umiditate, plus vârsta la care te afectează chestiile astea. Mai puțin pe Crocodile Dundee, alias John Millman, care e obișnuit cu deșertul australian. Nimic nu anunța dezastrul de proporții biblice pentru Roger, după ce primul set mersese în contul său. Iată: 5-4 și 40-15 pe propriul serviciu, adică două mingi de 2-0 la seturi – ratate (amintiți-vă meciurile cu Djokovic de aici, dar Nole e cine e!), minge de set în setul trei – ratată, 4-2 în setul patru, cu minge de 5-2 pe serviciu – ratată și asta! Asta din urmă trebuie neapărat povestită: serviciu bun, Millman abia returnerază la teu, forehand pe alese, Roger alege neinspirat contre-pied-ul, căci adversarul rămăsese acolo la ghici, dar chiar și așa abia agață mingea pe care i-o înalță lui Roger pentru un smah banal. În fileu! De aici încolo jocul a mers la vale, ca bușteanul pe râu, spre prăvălirea în cascadă. În tie-break, Roger a făcut două duble greșeli la rând, din cele vreo 10 în total! Totuși, din înșiruirea de mai sus reținem că putea fi un scenariu banal, repetat de atâtea ori, în care un jucător de superclasă joacă prost, dar trage de el la câteva mingi importante și își câștigă meciul. La turneul de la Cincinnati n-am legat evoluția slabă a lui Federer de vârstă, că doar n-o fi îmbătrânit în jumătate de an, de când a câștigat la Millman acasă, cât alții într-un deceniu. Însă câteodată nimerești în niște condiții atmosferice când ți-ar prinde bine niște ani în minus, un organism mai verde. I s-a mai cântat prohodul lui Federer, numai că vin turneele alea indoor, unde condițiile sunt ideale pentru el, unde jocul său poate deveni iar fluid. Drumul său spre suta de turnee câștigate staționează de multișor la borna 98, însă sfârșitul nu-i aici.