Experiența atâtor verdicte ”definitive” în fotbal m-a împiedicat să iau de bună, în totalitate, netelevizarea campionatului spaniol, în primul rând, apoi a celui italian. Iată că se putu, cum ar zice olteanul. Așa că am asistat la golul 6.000 al Barcelonei în campionat, înscris de același jucător care îl înscrisese și pe al 5.000-lea, cu 9 ani în urmă! Cin’ să fie? De asemenea, l-am văzut și pe Ronaldo la debut în Serie A, fără gol, dar cu victorie norocoasă, ca peste tot unde a evoluat. Tot în Serie A, această piramidă cu vârf, dar fără bază, am asistat la înfrângerea lui Inter la Sassuolo. Iar Napoli o fi învins la Lazio, dar acolo singura certitudine este antrenorul, Carlo Ancelotti. Să vedem dacă va reuși minunea.
Un alt rezultat deplorabil în fotbalul european a fost înfrângerea lui Man. United la Brighton. Poate că o înfrângere se mai poate accepta, dar maniera în care s-a prezentat echipa lui Mourinho este dincolo de puterea de înțelegere a suporterilor. Eu mă întreb cât va mai trăi portughezul din faima construită pe vremea când se autointitula The Special One. Chiar, îi mai spune cineva astfel?! Pe Wenger l-a tocat cu o plăcere diabolică, lui Klopp i-a fixat deja obiectiv, în timp ce vechiul rival Guardiola este expediat la ”și alții”, pentru că banii nu pot cumpăra clasa. Aha, deci clasă înseamnă să te cheme United și să joci în halul în care ai jucat la Brighton!
Dacă mai coborâm puțin pe scara evoluției, ajungem în Liga 1. Aici se întâmplă paradoxul că FCSB câștigă cu o formulă improvizată, ceea ce nu i-ar fi fost garantat cu titularii. Ideea e că Becali forțează intrarea în grupele Ligii Europa, deși asta ar putea consemna o altă ratare a titlului. După părerea mea, pentru FCSB toamna europeană garantează continuarea pe sec la intern. În acest sezon nu se pune problema unei alte câștigătoare în afară de FCSB sau CFR, deci un sezon în oglindă față de precedentul ar însemna bucureștenii să fie concentrați pe afaceri interne, iar clujenii să se dea în grupe, poate chiar până în primăvară.