M-am tot întrebat, cât a fost săptămâna trecută de lungă, dacă pentru altă jucătoare aş fi făcut ceea ce mi s-a părut absolut firesc să fac pentru Mihaela Buzărnescu, adică să nu ratez nicio secundă din meciurile ei, să mă culc în cele mai multe zile mult după miezul nopţii (ceea ce la mine nu-i chiar aşa o chestie ieşită din comun, fiindcă de obicei mă culc în jur de ora 2) şi cel mai adesea cu nervii întinşi ca racordajul de la racheta domnişoarei. Răspunsul e că da, m-aş fi culcat probabil la fel de târziu şi dacă juca Ana Bogdan, dar pe alte considerente. Adică la Buzărnescu mă uit pentru tenis, iar la Ana Bogdan mă uit, pur şi simplu! Sigur că aştept victoria şi în partidele Anei, dar nu e la fel ca la Mihaela: nu te poţi enerva, din cel puţin două motive. Primul ar fi că fiind atât de frumoasă i se iartă mai multe decât altora, iar al doilea, dacă ne referim strict la jocul de tenis, e că nu are nici pe departe calităţile Mihaelei. Dar, cine ştie? Poate că spre 30 de ani o să ţâşnească şi ea spre vârful ierarhiei! Revenind la parcursul domnişoarei Buzărnescu, trebuie spus că acesta n-a fost unul lin, momentele de cumpănă datorându-i-se însă în exclusivitate. Sau cel puţin asta este impresia pe care mi-a lăsat-o şi acum, şi cu oricare alt prilej. Să vă explic: Mihaela are cele mai spectaculoase lovituri dintre toate jucătoarele din circuit. Tot Mihaela este cea care după ce trimite 5, 6, 15 lovituri din astea, dintr-o dată devine începătoarea care vede prima dată în viaţă o rachetă, o minge şi un fileu. În care, aproape natural, trebuie trimise absolut toate mingile, din serviciu, din drive, din backhand, smash ori slice, de dincolo de linia de fund ori lipită de fileu! Este neverosimil cum în acelaşi om pot coexista un fabulos performer şi o panaramă fără frontiere. Atunci când performerul domină panarama, eventual după înjurăturile alea senzaţionale, Mihaela este de neoprit, aşa cum a fost în finala de ieri (după ora României). Şi, credeţi-mă, o înjur şi eu, încă mai des decât pe altele (ştiţi dv...), însă o fac cu toată dragostea şi admiraţia. Şi promit că ori de câte ori va mai juca la orele alea, am să o urmăresc. Am constatat că mă dau în vânt după trofeele câştigate noaptea, ca hoţii.