Doru POPOVICI

Ceea ce acum o lună şi câteva zile părea interminabil în perspectiva celor 31 de zile şi 64 de meciuri care aveau să se dispute s-a dus ca nouri lungi pe şesuri şi a început deja să devină o amintire, plăcută pentru mai toată lumea, dar şi dureroasă pentru cei care aşteptau mai mult de la World Cup. Mă gândesc în primul rând la sportivii şi antrenorii care s-au ales cu mai puţin decât visaseră, şi aici însă cu excepţii, deoarece pentru Belgia, să zicem, un loc 3 este o performanţă care trebuie sărbătorită, în timp ce pentru Franţa, dacă ar fi ocupat acest loc, chestia ar fi fost privită ca un mare eşec. Exemplul cel mai edificator în direcţia asta e chiar gazda, Rusia, o echipă în principiu modestă, fără nicio supervedetă în lot, şi care iniţial considerase drept o mare performanţă posibila ieşire din grupe, adică promovarea între cele mai bune 16 echipe ale competiţiei. Depăşindu-şi condiţia şi obiectivul, a reuşit una din cele mai mari lovituri, eliminând Spania în optimi şi promovând în sferturile de finală, ceea ce s-a sărbătorit de parcă obţinuseră trofeul. E oarecum firesc, din moment ce Spania era la data aia penultima campioană mondială, iar la fiecare ediţie se duce aproape de la sine în postura de mare favorită. Ultimele două zile, respectiv ultimele două meciuri din World Cup, s-au derulat conform scenariului pe care vi l-am prezentat în această rubrică în numărul de sâmbătă al ziarului. Rezultă că în niciuna dintre finale, mică şi mare, nu s-a înregistrat vreo surpriză, scorurile şi implicit configuraţia podiumului fiind cele absolut normale. Franţa a intrat foarte sigură că nu poate lăsa să-i fugă pasărea din mână, lăsând Croaţia să alerge după aia de pe gard. Chiar şi fără greşeala de arbitraj de la primul gol (ofsaidul la Pogba nesemnalizat), chiar şi fără ajutorul VAR-ului (bine-venit, iată, atunci când arbitrul nu poate vedea faza) la cel de-al doilea gol al lor, sunt convins că Franţa tot ar fi câştigat, fiind evident mai bună pe întregul parcurs al finalei, precum şi constant cea mai bună dintre toate cele 32 pe întreaga durată a campionatului. S-a terminat aşadar acest maraton şi zău că deja mă enervează că la ora 17 sau 18 trebuie să-mi caut ceva de lucru care să-mi umple timpul pe care, până alaltăieri, îl acordam fotbalului.