Ca şi în ediţiile 2006 şi 1998, după sferturile de finală, Mondialele s-au transformat în Europene. Franţa cu Uruguay a fost până la urmă o defilare a europenilor, căci de la adversari a lipsit taman golgeterul campionatului francez. Fără Cavani, nici Suarez nu a crezut suficient, şi iată că nici portarul Muslera, coautorul unui gol al lui Griezmann, pe model Karius! Bineînţeles, deliciul sferturilor ar fi trebuit să fie Brazilia-Belgia, dar acesta a fost stricat de blestemul anului 2018, TONTOGOLUL! De data asta aşa s-a deschis scorul, Fernandinho a sărit la cap şi a înscris în propria poartă cu cotul. Şi când te gândeşti că la 0-0 Thiago Silva a avut o bară semiîntâmplătoare, la un corner bătut de Neymar! Belgienii au mulţumit frumos şi De Bruyne le-a mai înfipt una bucată până la pauză, un trasor adevărat. În repriză, brazilienii ar fi putut să întoarcă, dacă se întorcea puţin şi norocul. Orice s-ar zice, forţă ofensivă au, iar Douglas Costa a intrat perfect în meci. Coutinho a dat un assist pentru o altă rezervă, Augusto Renato, în minutul 76, iar timp pentru egalare părea destul. Neymar a făcut şi el pe servantul, dar Coutinho a pus deplorabil latul, apoi Neymar şi-a făcut oficial ieşirea de pe lista cu pretendenţi la Balonul de Aur odată cu parada lui Coutois din minutul 94.
A doua zi, meciul Anglia - Suedia ne-a adus două goluri cu capul, ambele în contul insularilor, pentru care apoi s-a remarcat, poate neaşteptat, portarul Pickford, cu trei parade care au ţinut emoţiile departe de trupa Albionului. Suspansul a fost adus însă de ultimul sfert, Rusia-Croaţia. Până să se ajungă la loviturile de departajare, deja ajunsesem la sentimente mai bune faţă de ruşi, căci aceştia luptaseră cinstit, fără arbitri şi fără să-i calce pe cap pe croaţi, cum mărturisesc că mă aşteptam. Ba chiar au dat goluri frumoase, fără doză de întâmplare în ele. Dimpotrivă, providenţa i-a avut în grijă pe croaţi atât la capul lui Vida, cât mai ales la penalty-ul lui Modric, de care acesta îşi va aduce aminte toată viaţa.