M-am bucurat pentru calificarea Angliei în sferturi, în primul rând pentru că adversara sa, Columbia, a arătat încă din timpul meciului că nu știe să piardă. Jucătorii deveniseră isterici, mai mulți dintre ei puteau foarte lesne să fie eliminați. De fapt, când știi că trebuie să-ți păzești viața dacă pierzi, poate sunt de înțeles. Au avut norocul să egaleze în minutele de prelungire, la acel corner fructificat de Mina cu o nouă lovitură de cap, apoi au mai avut încă o șansă la loviturile de departajare, când au fost în față după ratarea lui Henderson. Antrenorul englezilor, Southgate, el însuși cu povara unui penalty decisiv ratat la națională, a spus că repetă din martie loviturile de la 11 metri, dar asta a fost fix frecție la bară de lemn din moment ce a fost salvat de câțiva centimetri la transversala lui Uribe?! Soarta englezilor la acest Mondial a stat la mâna columbienilor. Dar faptul că englezii aveau renumele de loseri la lovituri de departajare a fost cel de-al doilea motiv pentru care am ținut cu ei. Și noi ne întrebăm mereu unde ne-am fi oprit dacă treceam acest test al nervilor la două campionate mondiale consecutive.
De asemenea, m-am bucurat și pentru Suedia. Nu sunt genul care să număr jucătorii de culoare din naționala Franței, pentru că ei au avut colonii, și-i asumă pe bună dreptate, dar în cazul Elveției e limpede că au fost făcute naturalizări pentru fotbal. Jumătate dintre ei nici măcar nu cântau imnul, iar la golurile marcate sârbilor unii dintre ei au transmis mesaje din țara de origine. Luni, când ne vom întâlni din nou, vom ști deja semifinalistele, vom fi la alt nivel.
Până atunci, pe scurt, despre Wimbledon. Simona este în turul 3, după un meci cu Saisai Zheng în care de la 3-5 în primul set a câștigat tot până la final! Mai important este că își va păstra cu certitudine primul loc și după turneul londonez, ceea ce deschide perspective pentru a termina anul ca lideră mondială! Favoritele au căzut ca spicele, astfel că, fapt bizar, Serena a ajuns să fie considerată favorită principală!