Doru POPOVICI

Încă nu i s-au adus Simonei Halep toate elogiile meritate pentru senzaţionala sa performanţă, în schimb a avut parte de o doză consistentă de fluierături şi de huiduieli care chiar dacă nu-i erau adresate ei direct, tot au nedumirit-o prin simpla lor prezenţă într-un moment în care cretinii care le-au emis s-ar fi cuvenit să se abţină. Numai că cretinul aşa se naşte şi aşa crapă, între aceste două momente derulându-i-se o viaţă de rahat, fără norme sociale, fără repere şi, ceea ce e cu adevărat demn de milă mai mult decât de silă, fără bucurii. Cretinul nu se poate bucura de mai nimic, ci doar de răul făcut, atunci când reuşeşte să facă un rău, să distrugă ceva, să strice ceva (în acest caz, bucuria unui număr considerabil de oameni prezenţi la festivitate). Ca să înţeleagă şi eventualii cretini care s-au bucurat atunci urmărind la televizor prestaţia cretinilor de la stadion: poate că sunt nenumărate motive pentru ca Firea să fie huiduită, dar numai în momentele alea nu era voie să o facă absolut nimeni. Nu e nevoie nici măcar de un neuron întreg pentru a pricepe acest lucru elementar. Am trăit şi eu un asemenea moment în 2014, pe scena de la Bucovina Rock Castle, când i-am prezentat pe Nazareth împreună cu Cătălin Nechifor, la data aia preşedinte al Consiliului Judeţean. O fi avut şi el destule motive de a fi huiduit, însă numai atunci nu: prezenţa lui Nazareth i se datora şi lui. După momentul ăla grotesc, i-am întrebat personal pe câţiva din cei care huiduiseră de ce au făcut-o. Doi nici nu-şi aminteau, doi au zis că habar n-aveau de ce au făcut-o, au fâşcâit şi huiduit doar pentru că cei din jurul lor făceau asta, iar unul era din capătul ălalalt de ţară, neavând habar cine era Cătălin Nechifor! Mă gândesc că şi cu Firea s-o fi întâmplat la fel, huiduiştii care nu ştiu de ce au huiduit fiind în bună măsură cam aceiaşi care ies în Piaţa Victoriei de vreun an şi jum'ate, evident fără a şti de ce o fac. După întâmplarea asta nefericită, Simona a găsit puterea de a mai zice că e mândră că e româncă. Mă întreb dacă e adevărat în totalitate, sau o fi, sărăcuţa, mândră de asta doar când e departe, printre străini. Aici, printre ai tăi, chestia asta îţi cam trece.