Doru POPOVICI

Acum vreo câteva zile, după sfertul de finală al Simonei, fiindcă întârziasem cu trimiterea articolului tocmai fiindcă nu putusem scrie până nu l-am văzut terminat, o persoană importantă din redacţie m-a sunat la telefon ca să mă întrebe ce se întâmplă. I-am spus că deja scriam la el, şi că va fi gata în vreo 10 - 15 minute. O.K., a zis el, da' sper că nu scrii despre Simona, că de câte ori scrii tu despre ea, ia bătaie! L-am liniştit, spunându-i că subiectul era Naţionala şi meciul acesteia cu Finlanda. Ia să vedem cum a continuat chestia. Articolul respectiv l-aţi citit aici, alaltăieri, zi în care eu am fost plecat până la Câmpina, cu ceva treabă. Drumul l-am făcut cu trenul şi cu maxi taxi-ul, am ajuns acolo fix la prânz, am străbătut mulţi kilometri pe jos prin caniculă, având de ajuns în mai multe locuri aflate la distanţe destul de mari, dar totodată prea mici pentru a fi nevoie de taxi. După 5 ore şi ceva aveam tren înapoi, din Ploieşti Sud, unde m-a dus un prieten cu maşina, ceea ce mi-a adus un câştig de câteva minute faţă de varianta cu microbuzul şi apoi cu un taxi de-a lungul Ploieştiului. La ce mi-a folosit câştigul de timp? Simplu: la a vedea, fix în minutele de dinaintea sosirii trenului, game-ul ăla halucinant, de la 4-4 la 5-4, din setul al doilea al meciului Halep - Muguruza, pe care l-am prins în barul din gară, unde intrasem să-mi cumpăr apă minerală. Trebuie să spun şi că dacă mai dura mult, aveam de ales între a pierde trenul ori a pleca fără apă, deoarece toţi cei 7 bărbaţi aflaţi înăuntru, inclusiv barmanul, m-ar fi omorât, cred, dacă deschideam gura! Ajunsă Simona la 5 - 4, am putut comanda apă şi am alergat la linia 4, unde trenul dădea să oprească. Vreau să spun că după fiecare game eram sunat din 3 locuri (două din Suceava şi unul din Fălticeni), că la 2 - 4 am avut un moment de teamă, dar după ce am văzut integral game-ul despre care vorbesc, cel de 5 - 4, mi-a fost clar că Simona este în vârful absolut al carierei sale şi că de data asta, sunt absolut sigur, nimeni şi nimic nu ar putea-o opri din drumul către primul turneu de grand şlam. Din nou se vede un progres clar în joc, iar între ea şi toate celelalte pare a se crea o distanţă din ce în ce mai mare. Presupunând că colegul meu de la ziar ştie ce spune, consideraţi că n-am scris nimic nici azi despre Simona!