M-am săturat, adică de fapt mi s-a făcut o greaţă infinită, de arbitrajele de la fotbal în general şi de cele de la noi în special. De ani întregi se tot vorbeşte despre ierarhii stabilite nu prin joc, ci din fluier şi steag, dar niciodată nimeni nu a luat vreo măsură concretă împotriva tâlharilor plătiţi cu bani grei pentru a face dreptate, de care lor li se rupe însă într-un mare fel. În întreaga istorie a fotbalului românesc, arbitrii au avut de regulă un rol mai important decât antrenorii, preşedinţii de cluburi, chiar şi decât fotbaliştii. Cu toate acestea, aproape niciodată ei n-au suportat consecinţele arbitrajelor lor cu adevărat penale. Excepţiile s-au numit, pe vremuri, Ghiţă din Braşov, iar în vremuri mai noi Vasile Avram, fost chiar preşedinte al Comisiei de Arbitri, postură din care n-a avut nici o ezitare în a falsifica actele lui fiu-su spre a-l aduce la înălţimea necesară pentru a deveni arbitru internaţional, ba l-a mai şi scos drept cel mai bun arbitru din România! În asemenea condiţii nici nu-i de mirare că în fiecare an, indiferent cine a luat titlul, cele de pe locurile următoare au contestat ierarhia, acuzând mereu arbitrajele. Am avut şi eu de-a face cu tâlhari cu fluier pe vremea când eram press-officer la Foresta din anii '90 în divizia A, aşa că vă rog să mă credeţi că ştiu ce spun când vorbesc despre hoţi, tâlhari, borfaşi. Dar parcă furturi pe faţă, la vedere, cu neruşinare maximă, fără pic de scrupule, cum am văzut la Haţegan şi Colţescu în acest sezon, nu mi-a fost dat să întâlnesc până acum. Dacă pe Haţegan îl bănuiesc mai ales de tâmpenie, fiindcă a trântit cu egală nonşalanţă şi meciuri internaţionale, unde e greu de presupus că s-a riscat cineva să-l măsluiască pe prostan, la Colţescu pare a fi vorba de furt calificat. La penalty-ul pe care l-a fluierat în favoarea echipei lui Mutu/Pandele nu se poate vorbi decât de premeditare. Atât de repede a fluierat şi a arătat punctul fatidic, încât e clar că pândea momentul. Faptul că mingea l-a lovit pe omul ăla în coaste e nesemnificativ: şi dacă-l lovea în buca stângă, banditul tot penalty fluiera! Cu adevărat nasol e că ăştia, "judecătorii" de pe gazon, par a fi tot inamovibili, ca judecătorii ăia din tribunale. Când se va face legea aia a răspunderii judecătoreşti, cred că un subpunct ar trebui să-i cuprindă şi pe ăştia din iarbă.