Doru POPOVICI

La ora la care citiţi dv. această rubrică, echipa noastră, cuibuşor de nebunii, îşi adaugă în clasament încă 3 puncte, după  o victorie cât se poate de clară cu 3 - 0. Este, categoric, cel mai bun meci făcut de ai noştri în această ediţie de campionat al ligii secunde, pe care dacă ar fi să o definim metaforic, aşa cum se obişnuieşte în presa sportivă, i-am zice "a marilor suferinţe". Aşa-i că e de mare deschidere spirituală? De mult mai mică deschidere este însă jocul practicat de această echipă ciudată, în care aş putea pune pariu pe orice sumă ca jucătorii nu se cunosc între ei, fiecare cu fiecare. Ca să nu mai vorbim de invazia de străini pe care ca să-i antrenezi cât de cât era categoric nevoie, pe lângă "mister", şi de vreo 2-3 translatori poligloţi la extrem. Pe lângă problemele legate de finanţarea mai degrabă virtuală, implicit de datorii, de starea tribunelor, de fluctuaţiile în loturi (că, dacă vă amintiţi, am început campionatul cu un lot de copii, l-am continuat cu banda de venetici, iar acum e cam al treilea, preponderent românesc şi alcătuit majoritar din adulţi), de echipa tehnică, de componenta conducerii clubului şi a  acţionariatului, de câte şi mai câte, trebuie neapărat reiterată şi ideea că nu există nimeni în întregul judeţ interesat cu adevărat ca Suceava să aibă o echipă de fotbal performantă măcar la acest nivel, dacă nu chiar în prima ligă. În această privinţă, Botoşaniul ne-a surclasat şi merită toată admiraţia noastră. Poate nu aţi observat chiar toţi că pe lângă "ELSACO", botoşănenii mai au pe tricouri şi numele altui sponsor. Vă las plăcerea de a-l depista singuri, după care să scormoniţi până veţi afla că e vorba de o firmă suceveană!!! E doar una din explicaţiile pentru care nu avem şi e clar că nici nu vom avea vreodată fotbal aici. Cu tot cu cele 3 puncte obţinute azi după un meci de mare luptă desfăşurat pe verde. Nu gazon, ci masă!