Dacă mi-a picat ceva rău în această săptămână, atunci nu putea fi vorba decât despre declarația înmărmuritoare a lui Jose Mourinho despre propriul club... După eliminarea teoretic greu digerabilă cu Sevilla, în fața căreia a rezistat la zero timp de trei reprize, pentru a se face de râs în a patra, domnul Special One a minimizat întâmplarea, spunând că nu e ceva neobișnuit pentru Man United, și el a eliminat-o de două ori în Liga Campionilor! Serios, abia asta mi se pare aroganța maximă a lui Mourinho, practic s-a autodepășit. Păi tocmai de-aia a fost adus și plătit regește antrenorul, de-aia s-au dat saci de galbeni pentru alde Pogba și alții ca el, ca ManU să nu mai pățească! Nu știu ce simt suporterii sau acționarii, dar eu în locul lor l-aș vrea expulzat cât mai repede pe acest saltimbanc al bunului simț.
Nici cealaltă echipă englezească din săptămâna a doua a Ligii Campionilor n-a fost mai norocoasă, ba chiar dimpotrivă. Chelsea, după ce se mândrea că e clubul împotriva căruia Messi n-a înscris înainte de dubla din sezonul ăsta, iată că acum contabilizează trei la pasiv, inclusiv golul cel mai rapid înscris de argentinian în întreaga carieră! N-am auzit la comentariul în direct (Telekom Sport), nici în cronicile citite a doua zi, vreo remarcă despre faptul rarissim că Messi a înscris golul respectiv cu dreptul. Ulterior, la acea depășire în progresie, aritmetică pentru apărare, geometrică pentru el, a trimis cu stângul, la fel de ”modest”, punând încă două cărămizi la construcția ideii de finalizare simplă: șutează ca la miuță, ca și cum poarta ar fi goală! Din cauze neștiute, posibil să nu funcționeze pentru toată lumea.
S-au strâns multe lucruri de povestit în tenis, ne-au trecut toate apele și vânturile deșertului la meciurile Simonei de la Indian Wells, în timp ce la masculin Federer navighează fără set pierdut (cel puțin până la sfertul cu Chung). Ambii lideri mondiali sunt în căutarea unor rezultate care să le perpetueze poziția privilegiată, mai multe despre acest subiect, în rubrica de luni.