Alaltăieri, vestea morţii căpitanului Fiorentinei, Davide Astori, a picat ca o bombă şi a bulversat fotbalul de pe întreaga planetă, începând chiar cu cel italian, unde meciurile rămase de disputat din această etapă s-au anulat în totalitate, urmând a fi reprogramate probabil prin aprilie. La o zi distanţă, chiar în momentul în care îmi făceam intrarea la matinalul de la Radio Top, colegul Sorin Avram m-a întrebat brusc: "Ce ştii despre Astori?". Am spus că deocamdată nu ştie nimeni nimic, dar şi că sunt absolut sigur că în comunicatul oficial de după finalizarea anchetei se va vorbi despre "malformaţii congenitale" care sigur că "nu puteau fi depistate la controalele medicale de rutină". La nici măcar o oră după asta, dintr-un comentariu din "Gazeta sporturilor" aveam să aflăm, şi eu, şi Sorin, de un alt fotbalist la moartea căruia, survenită cu câţiva ani în urmă, Astori trimisese un mesaj patetic şi profund uman, asemănător cu cele transmise şi în memoria lui, alaltăieri. Totodată, comunicatul oficial vorbea despre... aţi ghicit!, "malformaţii congenitale" care etc. Îşi imaginează cineva, orice biped dotat cu măcar un neuron, că s-ar putea emite şi alt fel de comunicate? Că s-ar putea vreodată să ni se spună că echipa medicală, alcătuită din specialiştii cei mai cei, a dat dovadă de superficialitate, de indolenţă chiar, neluând în calcul o simptomatologie evidentă care trimitea la maladia...? Ori că "vitaminele" incluse în meniul zilnic (că doar de aia li se serveşte băieţilor câte o farfurie plină la fiecare masă!) n-au fost prescrise individual, astfel încât supradoza i-a fost fatală fotbalistului Cutare, cunoscut că având o sensibilitate specială la...? Sau că alt fotbalist a dat colţu' după ce în ultimii 4-5 ani devenise client permanent al dealerilor din cartier? Pe bune: chiar crede cineva că specia umană a evoluat în aşa măsură încât să vedem nişte băieţi alergând ca demenţii câte 90 de minute, de 3 ori pe săptămână, timp de 15-20 de ani, fără să fie îndopaţi cu "susţinătoare de efort" (cum este alintat de la o vreme dopingul ucigaş)? Bolile nu sunt ale fotbaliştilor, ci ale fotbalului. Faptul că mai există pe lume şi înot, ciclism ori atletism, unde de asemenea se moare, nu este deloc o consolare.