Doru POPOVICI

Printre activităţile umane cu specific preponderent urban se numără şofatul, iar la egalitate cu acesta, tenisul de câmp. Şi snooker-ul, că doar nu va imaginaţi vreun ţărănoi cu lopeţi în loc de mâini manevrând tacul ca orăşeanul Ronnie O'Sullivan. Abia aştept să vină reprezentanţii Consiliului pentru Combaterea Discriminării să mă întrebe ce am cu băieţii ăilalţi, ruralii. N-am nimic, ferit-a Domnul, ceea ce am scris mai sus sunt doar simple constatări. Iar cuvântul ţărănoi, am mai zis şi am mai scris asta, n-are nicio legătură cu locul de baştină, oraş sau sat, ci cu un anume comportament, din care lipsesc urme minime de civilizaţie. Cel mai puternic sare în ochi ţărănoiul, cum ziceam, în trafic, el privind volanul ca pe o armă care îl face puternic. Şi, desigur, superior. Şoferii obişnuiţi ştiu exact ce vreau să spun. Din aceeaşi categorie face parte un jucător de tenis, cu ceva performante, ajuns acum două zile în finala unui turneu din Rotterdam, oraş dintr-o ţară absolut civilizată. Am să fac o concesie şi am să-i spun numitului Dimitrov "domn", deşi s-ar putea crea o uşoară antagonie, dat fiind faptul că dumnealui e bulgar (ăi' cu combaterea discriminării nu cred că pot obiecta ceva şi aici). Ca jucător, mie mi s-a părut dintotdeauna un "măciucar", noţiune pe care n-are sens să o explic. Alaltăieri, măciucarului i-a ieşit în cale cel mai mare jucător şi totodată cel mai mare domn din câţi au practicat vreodată un sport, orice sport. Între ei, distanţa e ca de la cer la pământ, ca între regnuri, ca de la oraş la sat. Dincolo de scorul care nu arăta decât diferenţa de valoare, am văzut scena supremă care o arată şi pe cea de educaţie: ţărănoiul bulgar (cei cu discriminare consideră oare şi ei, ca mine, că astea două sunt sinonime?) a refuzat să vorbească, aşa cum e tradiţia. S-a dat rănit (cam cum o făceau fotbaliştii ăia proşti pe vremuri, care după vreo chiflă se uitau la bocanc, apoi se aplecau şi-l legau!) iar apoi s-a bosumflat, de parcă faptul că Federer a măturat cu el nu era cel mai normal lucru de pe lume. N-am înţeles de ce nu l-au huiduit olandezii. Eu, care sunt la rândul meu ţărănoi uneori, o fac acum, aici, în locul lor: huo, Dimitrov!