Ieri, imediat după prânz, a avut loc ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă. Ca întotdeauna, şi de această dată gazdele au încercat să rupă gura planetei. Aceste festivităţi fiind de fapt o demonstraţie a progresului ştiinţei şi tehnologiei, de fiecare dată organizatorii se străduiesc să facă câte o chestie pe care nimeni până atunci nici măcar nu şi-o imaginase. Ca să fiu sincer, de foarte mulţi ani nici nu mă mai interesează cine ştie cât chestiile astea, cam de pe vremea când la o ediţie de pe la începutul acestui mileniu flacăra olimpică a fost aprinsă prin laser, via satelit. După asta, chiar aşa, ce naiba mai poţi aştepta? Să vină s-o aprindă niscai Klingonieni din priviri? Să scuipe foc pe nări vreo creatură din Jurassic Park? Ori Harry Potter călare pe vreo mătură? Ieri, două fete cucuiete i-au pasat flacăra în formă aproape clasică unei patinatoare care cică obţinuse un aur în urmă cu vreo două Olimpiade, iar aceasta a îndreptat-o către un recipient din care a pornit în sus o chestie ca un arc, o spirală în flăcări, care s-a urcat până la oala aia mare unde s-a aprins chiar flacăra olimpică, adică aceea care va sta aprinsă pe toată durata evenimentului, preţ de 17 zile. Şi iată că după ce vreme de 4 ani, de la ediţia precedentă, ne-au tot fost alimentate cele mai negre temeri legate de eventualul război fratricid între cele două republici coreene, care n-ar fi găsit prilej mai bun de a se declanşa decât chiar Olimpiadă, ce ne fu dat să vedem tot ieri? O pace şi o înţelegere şi o armonie şi o înfrăţire cum n-am mai văzut de la recuperarea Germaniei de Est de către Germania aia normală. Să vezi Coreea de Nord făcând corp comun cu cea de Sud pare ceva de domeniul ficţiunii patologice. Dar când mai afli şi că delegaţia celei de Nord este condusă de însăşi sora dictatorului începi să te întrebi dacă nu cumva totul e o joacă ori un mişto pe care fraţii coreeni îl fac de restul planetei. Dar cea mai haioasă chestie a fost să aflu că există, ba să le şi văd în exerciţiul funcţiunii, pe majoretele delegaţiei nord coreene. N-am bănuit niciodată că coloneii pot arăta atât de bine şi că poarta bikini, nu budigăi.