Numai azi nu-i mâine. Uşor, uşor, iarna s-a cărat. Mă rog, poate nu aia calendaristică, nici aia meteo, dar cea fotbalistică e clar că s-a isprăvit. În lumea normală, pe coordonatele noastre geografice, după iarnă vine primăvara. În cea fotbalistică, după iarnă, care nici n-a prea fost, în loc de primăvară eu mă aştept la o iarnă şi mai adâncă, mai sălbatică şi mai viscolindă, întrucât nu se arată absolut nicio rază de soare, oriunde am întoarce privirea: campionatul este ca vai de mama lui, cele 6 nefericite care vor duce bătălia finală pentru titlu nefiind cu absolut nimic superioare celor 8 care se vor lua la trântă pentru evitarea căderii în B. Dacă nu le ajunge din urmă insolvenţa. Sau falimentul. Cupa României nu mai înseamnă nimic, cota de interes faţă de această a doua competiţie internă fiind comparabilă doar cu cea pentru sportul numit cricket. Echipa naţională e în conservare, neavând în programul pe termen scurt decât niscai amicale cu echipe dintre cele calificate la Campionatul Mondial, unde se ştie că noi avem interdicţie de multă vreme. Şi pe şi mai multă vreme. Singurul loc unde s-ar putea spune că avem niţică treabă este cel din competiţia europeană secundă, dar şi acolo am senzaţia, de fapt convingerea, că terminăm repejor, distanţa dintre Lazio (o echipă mai degrabă modestă din campiatul Italiei) şi Steaua, "echipa-fanion a fotbalului românesc", fiind cuantificabilă doar în unităţi de măsură din domeniul astronomiei. Aveţi puţintică răbdare şi vă veţi convinge! Aşadar, mâine se reia campionatul pentru cele câteva etape care finalizează sezonul regulat, iar apoi vin play-off-ul şi play-out-ul, chestii care în termeni lingvistici înseamnă absolut acelaşi lucru. Ceea ce nu ne miră câtuşi de puţin, întrucât la gradul de analfabetism (pe româneşte!) din FRF, nu puteai să le pretinzi să aibă habar de 3 cuvinte în engleză! Oricum, fotbalul e în plan secund, definitorie pentru primăvara care vine fiind bătălia pentru preşedinţia FRF. Burleanu, Lupescu, Prunea, Popescu? Da, unul din ei. Şi...?