Gata. Embargoul pe care mi l-am autoimpus în relaţia cu Simona a luat sfârşit alaltăieri. Explicaţia este cât se poate de simplă şi, cred eu, cu justificare deplină în realitatea de azi: am văzut o cu totul altă Simona Halep decât cea pe care mă supărasem cu ani în urmă, pe vremea când promisiunile de mari performanţe păreau să se eternizeze la acest stadiu, de promisiuni şi atât. Halep de pe locurile de la 9 până la 2 era în mod evident marcată de probleme psihice care păreau, prin cronicizare, insurmontabile. În plus, iar asta era o chestie şi mai păguboasă, nu părea să întreprindă nimic pentru a-şi corecta lipsurile mai mult decât evidente din jocul său. Vi le reamintesc: serviciul prost, nu doar din cauza înălţimii ei, jocul "la siguranţă", cu mai toate mingile jucate pe mijlocul terenului, refuzând să caute marginile care să-i aducă puncte, "scurtele" care la ea deveneau loburi, adică puncte sigure pentru adversare, jocul foarte prost la fileu, cu mingi care nu nimereau în teren. Asta, atunci. Simona de acum şi-a reparat aproape neverosimil serviciul, reuşind chiar şi în semifinala istorică de alaltăieri fix 3 "aşi", faţă de niciunul al lui Kerber! A avut nu mai ştiu câte, parcă 50 (!) de mingi direct câştigătoare, dovada inatacabilă că joacă la câştig, cu mingi riscante, la limită. E nu doar eficientă, ci şi de-a dreptul spectaculoasă. Continuă să nu joace serviciu-voleu, dar se duce des la fileu, iar mingile jucate de acolo au fost, alaltăieri, jucate perfect. Da, a făcut şi 34 de erori neforţate, dar majoritatea s-au datorat jocului riscant despre care vorbeam şi care e încântător. Peste toate, s-a reparat la cap! Zic asta, deoarece este de-a dreptul fabulos să poţi să treci peste cele două mingi de meci ratate, să ratezi încă una mai târziu, spre final, iar între astea să anihilezi şi cele două mingi de meci ale adversarei. Numai cineva cu nervii acasă poate face asta. Cu nervi de mare campion, cum este azi Simona Halep. Sper să câştige trofeul. Iar dacă nu, nu-i nimic. Pentru ce a reuşit în acest turneu, pentru noi, cel puţin, va rămâne pe locul 1 în lume.