Şi dacă tot vine, atunci ar trebui să ne pregătim şi de Jocurile Olimpice de iarnă, care vor avea loc între 9 şi 25 februarie într-o localitate din Coreea de Sud al cărei nume degeaba vi-l spun, fiindcă oricum nu o să-l puteţi reţine: PyeongChang, scris chiar aşa, cu o majusculă în mijlocul cuvântului! Important nu este însă cum se numeşte locul faptei, ci incredibila prezenţă acolo a delegaţiei din ţara soră, vecină şi duşmană, Coreea de Nord, care va fi reprezentată de un lot de 22 de sportivi, presupun că în mare majoritate colonei şi generali. În ceea ce priveşte prezenţa românească, mărturisesc că de foarte mulţi ani nu mă mai interesează absolut deloc, întrucât preţ de vreo câteva ediţii ale Olimpiadei de iarnă am tot pus şi eu botul, ca destui alţi fraieri, la declaraţiile mai mult decât încurajatoare ale feluritelor găşti de oficiali români, dinaintea participării, unde totul era exact ca la fotbal: ne ducem să rupem tot, să luăm atâtea medalii, atâtea clasări pe podium etc. Iar când începea tărăşenia, vedeam, cel mai adesea live, cum ai noştri pot fi consideraţi învingători la felurite discipline dacă scapă cu viaţă, dacă nu-şi rup gâtul pe schiuri, pe sănii, pe boburi, pe patine, pe orice. Bine că n-avem şi echipe de curling, că cine ştie ce s-ar mai petrece şi acolo, eventual degete strivite în direct cu bolovanii ăia! Dacă nu mă înşel, avem însă şi un motiv de mândrie: calificarea şi la această ediţie, pentru a mia oară, a biatlonistei Eva Tofalvi, cea care alerga pe schiuri şi trăgea cu puşca încă de pe vremea lui Ramses al ll-lea! Şi ce dacă s-a retras încă din 2016? Ce, Scorpions şi Guns 'n' Roses nu şi-au anunţat şi ei, de mii de ori, retragerea? Iar dacă ei, la 60 de ani, cântă încă, de ce n-ar putea Eva, la cei doar 40, să ne ameninţe şi ea cu o nouă medalie? Rectific: nu "nouă", că doar pentru locurile 29 - 72, unde se clasează ea de obicei, nu se acordă medalii, ci medalie, pur şi simplu. Hai Eva Tofalvi, hai România!