Doru POPOVICI

Cu fiecare nouă etapă din campionatul Spaniei, Real Madrid se îndepărtează tot mai hotărât de titlul pe care, înainte de începerea competiţiei, noi, fanii devotaţi, îl vedeam ca şi adjudecat, după ce reuşiserăm chestia asta şi în ultimul campionat, după o pauză destul de lungă. Real venea şi după două trofee ale Ligii Campionilor, ceea ce demonstra superioritatea deplină nu doar în Spania, ci şi în întreaga Europă. Numai că nici nu începuse bine campionatul, că ne-am şi pomenit cu primele surprize: un egal acolo, o înfrângere dincolo, chestii nici ele tocmai de speriat, cât timp se ştie că echipele mari demarează mai greu. La care, dacă adăugăm şi lipsa totală a vacanţei de vară, când amicalele aducătoare de bani grei au transformat fostele vacanţe în muncă silnică, era aproape logic să ne gândim aşa, cam pe la început de octombrie, Real o să redevină ea însăşi, ba chiar mai mult decât atât. A trecut octombrie, cam fără efectul aşteptat, a urmat un noiembrie tot aşa, un decembrie şi mai prost, iar ianuarie ăsta e catastrofal de-a dreptul. Ce se întâmplă, totuşi? Pe rând: plecarea lui Pepe a contat mult mai mult decât se bănuia. Apoi, accidentarea lui Bale. Au intervenit problemele lui Ronaldo: cu femeile, cu copiii, cu fiscul, cu toate alea. În general, cu capul. Apoi, parcă nici Sergio Ramos nu-i mai mobilizează pe ceilalţi ca-n zilele bune. În plus, parcursul impecabil al Barcelonei, unde lipsa lui Neymar nici măcar nu se observă, oricât de prost ar juca Deulofeu sau alţi înlocuitori, toarnă plumb suplimentar în ghete. Nu-mi amintesc două lucruri: nici s-o fi văzut vreodată pe Real pe locul 4 atât amar de vreme, nici să fi fost o distanţă atât de mare între ea şi locul 1. În concluzie, nu ne rămâne nouă, fanilor, decât să sperăm că istoria se repetă, în sensul că poate şi în acest an nu vom fi cea mai bună echipă din Spania, ci doar din Europa. Cât mai e până la dubla lămuritoare cu Paris Saint Germain?