Gazeta sporturilor de ieri îi dedica un număr considerabil de pagini antrenorului român al anului, domnul Gheorghe Hagi de la Viitorul (Constanţa?, Ovidiu?, Chiajna?), o echipă cu localizare incertă şi schimbătoare, dar cu performanţe aproape inexplicabile. De fapt, explicaţia cât se poate de corectă şi de simplă e aceea că acolo, la Viitorul, lipseşte obişnuita hârâială dintre patron/acţionari/sponsori (sau cum s-or mai intitula numeroşii spălători de bani pentru care fotbalul este doar pretextul sau, mai corect, chiar maşina de spălat) şi antrenor. Pentru ca imaginea să fie cea corectă, încercaţi, vă rog, o comparaţie între cum stau lucrurile la Viitorul şi cum se prezentau ele la Rapid, Ceahlăul Piatra Neamţ, Unirea Urziceni şi altele din astea defuncte (dintre care unele se prefac că ar fi încă vii). Sau, mai simplu: cum merge treaba la Steaua Bucureşti, cea poreclită FCSB, unde antrenorul ştie sau nu ştie carte (cel mai adesea nu, că nici Dică n-are şcoală, cum n-avea nici Mirel Radoi, şi cred că au mai fost şi alţii în aceeaşi situaţie), dar şi-ar dori în lot nişte fotbalişti care să facă ceea ce-şi imaginează el că ar trebui făcut, iar pe alţii i-ar dori ejectaţi. Nimic neobişnuit până aici. Numai că la Steaua, ce vrea antrenorul nu contează, fiindcă dincolo de el se află patronul. Iar ăsta ştie că dacă a dat bani pe unul, ăla trebuie să joace pentru a demonstra că face cât s-a dat pe el. Dacă însă e chiar prost, tot trebuie să joace, fiindcă poate prinde din greşeală o zi cu multă baftă, îi place cuiva de el, şi astfel poate fi vândut, chiar cu profit. Iar ca la Steaua e cam pe la toţi. Mai puţin la Gică, la Viitorul: acolo el dă banii pe jucători, el îi formează pe cei foarte tineri, el îi promovează la echipa lui, el îi vinde pe cei care merită sau trebuie vânduţi, el face echipa care intră în teren. Nu se poate certa antrenorul cu patronul şi cu vânzătorul de jucători, din moment ce e unul şi acelaşi. De aceea, domnul Hagi este unic în peisajul nostru fotbalistic, tot aşa cum era şi pe vremea când juca. Şi este, categoric, antrenorul anului.