Doru POPOVICI

Probabil vă amintiţi că în momentul când s-a hotărât debarcarea de la cârma reprezentativei de fotbal a neisprăvitului de neamţ, s-au vehiculat fel de fel de nume de posibili înlocuitori, de la eroii neamului, care fac legea la arabi, până la familia Lucescu, pentru etapele finale calificându-se doar doi antrenori din cei pe care de obicei îi numim "tineri", ambii foşti fotbalişti ai Naţionalei, ba chiar, culmea!, jucând şi pe acelaşi post, pe banda dreaptă, de fundaş ofensiv. Fiecare în felul său a fost important în angrenajul Naţionalei, cu un plus parcă pentru Petrescu, membru cu drepturi depline al "generaţiei de aur" şi participant direct la unele din meciurile absolut antologice ale echipei. În plus, a fost ani de-a rândul titular la o mare echipă, Chelsea, aportul său ofensiv fiind extrem de important. Iar ca antrenor, înainte de a se haiduci prin Rusia, a reuşit să dea lovitura în România, construind cam de la zero o echipă de Champions' League numită Unirea Urziceni, dacă vă amintiţi... Guriţă a jucat şi el la Atletico Madrid şi Milan, pe deplin comparabile ca valoare cu Chelsea, însă ca antrenor parcă n-a lăsat urme comparabile cu ale lui Petrescu. Nici măcar prin China, unde (iarăşi coincidenţă) au antrenat amândoi, ba încă şi în acelaşi an, 2015! De aici şi opţiunea mea iniţială: l-aş fi preferat pe Dan Petrescu la Naţională, să zicem că pe baza pedigree-ului. Săptămâna trecută, însă, l-am auzit pe Dan Petrescu (fundaşul ăla tehnic, rapid şi mai ales ofensiv de la Chelsea) făcând elogiul curului în poartă: "Trofeele le câştigă cine ia goluri mai puţine"! Iar dovada că e convins de asta e că CFR Clujul lui e pe locul 6 în Europa la goluri încasate, dintr-un număr de 25 de ţări luate în calcul. Eu zic aşa: să ajungă primul în galaxie cu Clujul ăla care nu ia goluri, iar la Naţională bine că e Guriţă care nu grohăie asemenea aberaţii.