În termeni strict şcolari, cele două elemente ale titlului de azi sunt absolut incompatibile. Şi teamă mi-e că şi în privinţa sportului lucrurile stau tot cam pe acolo, adică nu putem vorbi de premii la retrogradaţi. Deşi... Mai întâi trebuie să vă reamintesc că acţiunea acestui thriller se desfăşoară în România, locul unde orice este posibil. Apoi, să vă rog să faceţi dumneavoastră înşivă un exerciţiu de memorie nu foarte dificil şi să încercaţi să vă reamintiţi că nu cu mult timp în urmă am reuşit şi chestia asta aparent imposibilă: să trimitem în Europa League o echipă care tocmai supravieţuise turneului pentru evitarea retrogradării, adică ăla la care participă locurile 7-14 din campionatul regulat. Şi atunci, vă rog frumos să-mi spuneţi dacă respectivii nu s-au trezit cumva premianţi, după ce se număraseră printre posibilii repetenţi. Aaa, că dintre alea 6, primele, care jucaseră play-off-ul pentru titlu, podium şi cupele europene, vreo 3 falimentaseră sau au primit interdicţie pentru Europa, asta-i cu totul altă problemă. Rămâne adevărul că aproape repetenta s-a trezit premiată. Uite-aşa şi anul ăsta, că tocmai am intrat în perioada festivistă, în care se acordă toate titlurile alea de cel mai cel şi de cea mai cea în absolut toate sporturile, fie ele de echipă sau individuale. La fotbal, premiul pentru cel mai bun fotbalist al anului l-a obţinut domnul Budescu, de la Steaua şi de la echipa naţională. Adică de la România, care tocmai ce a reuşit o nouă necalificare, reconfirmând şi pentru actuala generaţie ceea ce deja ştiam de la precedenta, aia a lui Mutu: că este (încă) una de rataţi. Sau de ratangii, că ratat ajungi numai după ce ratezi fel de fel de ocazii de gol, iar adversarii nu! Sigur că Budescu are argumentul că panarama aia de nemţălău nu l-a chemat mai deloc la Naţională. Corect. Dar el prin ce s-a dovedit indispensabil? Cu ce argument ne-a forţat să-l gonim pe nemţălău fiindcă nu l-a convocat? Cu absolut nici unul. Probabil că Budescu e cel mai bun din actuala echipă naţională. Asta care-i proastă rău. Iar când tu eşti cel mai bun dintr-o echipă foarte proastă, nu înseamnă, forţând niţeluş, că eşti de fapt cel mai prost!?