Doru POPOVICI

În urmă cu vreo săptămână, cam pe când buletinele meteo şi prognozele pe termen mediu începeau să anunţe cu destulă putere de convingere apropierea iernii, câteva, şi nu puţine, cluburi de fotbal din primele două divizii au solicitat Federaţiei Romane de Fotbal, respectiv Ligii Profesioniste (ha, ha!) de Fotbal întreruperea competiţiilor la începutul lunii decembrie, adică de la sfârşitul turului Diviziei B şi al etapei de Cupa României, pentru ca rezultatele să nu fie afectate de vremea ostilă. Cererile au rămas fără răspuns, programarea iniţială urmând a fi respectată. Nu ştiu care ar putea fi argumentele forurilor diriguitoare ale fotbalului ăstuia cât se poate de românesc, cel puţin în acest an/sezon competiţional, în care fotbalul nostru nu se află sub niciun fel de presiune, întrucât am reuşit o proaspătă necalificare la World Cup, aşa că o putem lungi cu campionatele cât de mult vrem. Vă mai amintiţi din precedentul sezon panarama aia de meci de pe un patinoar, unde la pauză, una din echipe a refuzat să mai iasă pentru repriză a doua, ca să nu-şi expună fotbaliştii la accidentări grave? Mai ţineţi minte şi cum s-a finalizat tărăşenia? Cu meci pierdut! Asta, deşi regulamentul îl obligă pe arbitru să nici nu fluiere de început dacă starea terenului e improprie desfăşurării jocului! Ieri au avut loc trei meciuri din Cupa României. Scriu acest articol în timp ce urmăresc prima partidă, cea dintre Unirea Slobozia şi CSMS Iaşi. Plouă blând, nu torenţial. Cu toate astea, terenul e o ştioalnă în care păstrarea echilibrului presupune abilităţi de circar, şutul prezintă risc de entorsă, iar orice alergare se sfârşeşte cu valuri de noroi la frânarea care de fapt nu se mai produce. De aici, un permanent risc de accidentare la absolut orice intervenţie. Nimic nu justifică porcăria asta. Poveştile cu televizarea programată nu ţin. Pe cine dracu' interesează un fotbal de doi bani fără nicio miză? Cine, ce ar avea de pierdut dacă s-ar amâna?