Alternanţa la conducere în clasamentul primei divizii a devenit deja o obişnuinţă, cele mai frecvent abonate la locul 1 fiind Steaua (rămâne cum ne-am înţeles: FCSB să-i spună juristu' lu' armata şi cu soacră-sa!) şi CFR Cluj, dar cred că în ecuaţie e loc în etapele rămase până la întrerupere şi pentru Universitatea Craiova (oare asta putem fi siguri că chiar aşa se numeşte!?). Foarte interesantă este prestaţia conducătorilor şi antrenorilor celor două echipe aflate în bătălie pentru supremaţie, în funcţie de locul din etapa asta sau următoarea: dacă e pe locul 1 Steaua, atunci domnul Becali vede distanţe cosmice între valoarea lotului şi a jocului echipei sale şi restul combatantelor, singurele repere demne de luat în seamă fiind cam de la Bayern şi Juventus în sus. Fotbaliştii sar brusc la preţ de la câteva zeci de mii la zeci de milioane, clauzele de reziliere concurându-le pe cele ale lui Neymar şi Ronaldo. În campionat nu există adversar, echipele care se mai apropie cât de cât fiind în mod evident favorizate de arbitraje părtinitoare, veşnic contra Stelei, cea mai ajutată fiind evident CFR Cluj. Pe de altă parte, domnul Dică ar alcătui cumva echipa astfel încât măcar să nu piardă, dacă tot nu poate să câştige, dar ce te faci cu ăla care trebuie introdus ca să fie văzut şi eventual vândut? Adică Alibec, Golofca şi încă vreo doi, trei. Hai zece, dar nu mai mulţi, că avem şi noi nevoie de 11 cu care să începem meciurile! Dincolo, la Cluj, parcă panarama e şi mai mare: arbitrii ţin în mod vădit cu Steaua şi numai cu Steaua, dovada fiind faptul că CFR-ului nu i s-au acordat mai multe mii de penalty-uri evidente. În plus, conspiraţia ca titlul să ia drumul Capitalei şi nu al Clujului nu mai trebuie demonstrată. Tocmai de aceea, lui Dan Petrescu îi pare rău că n-a acceptat să preia Naţionala. Asta, săptămâna trecută. Săptămâna asta, e fericit că se află la Cluj, unde are o misiune de îndeplinit, un contract de onorat şi un titlu de câştigat. Care va veni aproape de la sine, cât timp arbitrii îi acordă penalty-urile binemeritate, aşa cum s-a întâmplat alaltăieri. O fi fotbalul românesc prost către penibil, dar veselia care îl înconjoară face toţi banii, aşa-i?