Doru POPOVICI

Probabil că v-au frapat şi pe dumneavoastră nişte scoruri mai mult decât spectaculoase, din diverse campionate ale Europei, înregistrate în această toamnă: 3-6, 4-4, 6-1, iar înşiruirea poate continua până la epuizarea spaţiului acestei rubrici. Chestia se întâmplă nu în campionate comice, precum cel din Gibraltar, ci în ţări dintre cele mai bine cotate în clasamentele mondiale: Spania, Anglia, Franţa. Până şi în Italia, unde cândva scorul cel mai comun era 1-0, cu varianta aproape la fel de frecventă de 0-0, azi avem în fiecare etapă scoruri absolut rezonabile, cu câte 3, 4 sau 5 goluri de meci. Chiar la sfârşitul săptămânii trecute, de pildă, clasicul milanez Internazionale - Milan s-a încheiat cu 3-2, dar ar fi putut să fie şi 5-4, după câte ocazii de gol s-au înregistrat. Unul dintre comentatori chiar a amintit că scorul cel mai des înregistrat în acest derby etern, în cei peste 100 de ani de când se joacă, a fost de 1-1, urmat de 1-0. Ce demonstrează asta? Păi ce altceva decât că abordarea aia cu "mai întâi să nu luăm gol şi mai vedem" s-a cam dus dracului. Jocul ăla meschin, la mica ciupeală, e de multă vreme istorie. Ceea ce urmăresc azi, în 2017, echipele adevărate este, chiar înaintea victoriei, spectacolul. De aia stadioanele sunt pline-ochi etapă de etapă, pentru că lumea vine nu să vadă o luptă, o încrâncenare şi o muncă de salahor, ci un spectacol ca oricare altul: ca un concert Rolling Stones, ca un film cu Jack Nicholson, că Cirque du Soleil. Biletul costă mult, iar artiştii, fie cu nume, ca Ronaldo, Messi, Ibra, Neymar ori M'Bappe, fie anonimi, se străduiesc din tot sufletul să-i bucure pe plătitori. Să-i aducă la stadion şi peste două săptămâni, când joacă din nou acasă. Spuneţi-mi ce ar trebui să se petreacă pentru ca şi la noi să existe aceeaşi abordare. Cum să-i faci pe băieţii ăia să producă spectacol? Sunt vinovaţi doar fotbaliştii? Dar antrenorii ce fac? Ce le spun? Cum poate un Dan Petrescu, jucător la una dintre cele mai spectaculoase echipe din istorie, Chelsea, să-i pună pe ai lui să se apere într-un mare fel, acasă!, într-un nenorocit de meci cu nişte amărâţi din Botoşani, iar apoi să se mire de rezultatul de 0-0! Unde-i defecţiunea din fotbalul românesc?