Gabriel MANȚĂ

În lumina traiectoriei din ultimul timp a echipei naționale, strict rezultatul din Muntenegru nu este surprinzător. Dar felul în care arată, per total, această campanie este nedorit de surprinzător. Am crezut în Daum, de fapt în ideea de selecționer străin, iar ceea ce am primit e același produs expirat, mereu reparat cu improvizații. Aș vrea să punctez, totuși, unele lucruri, pentru că prea a devenit sport național săritura la jugulara neamțului. Daum a preluat echipa după un eșec cu Albania, în premieră absolută, adică dintr-o catacombă în care nu mai fuseserăm până atunci. A, ne calificaserăm la un European? Pentru că s-a coborât într-atât ștacheta preliminariilor, încât la următorul turneu final ar califica echipa și bunică-mea din groapă. Că doar de-aia s-a calificat și Albania, nu credeți? În schimb, de când n-am mai fost la un Mondial? Se fac 20 de ani, timp în care și-au etalat competența selecționerii autohtoni, nu alții. Apoi, în afară de Kazahstan, fiecare echipă din grupa noastră are cel puțin câte un superjucător: Lewandowski, Eriksen, Jovetic, Mkhtaryan. Dacă ăștia ar fi aleși de ai lor să defileze cu drapelul la Olimpiadă, ce fotbalist de la noi am propune lângă ei? Iar celor care-i neagă lui Daum până și valoarea profesională, le-aș spune să-l judece pe Ranieri doar după rezultatele la naționala Greciei, clasată ultima în preliminarii la Euro 2016!

În schimb, ceea ce i se poate reproșa lui Daum este lipsa de demnitate, ceva absolut de neînțeles pentru mentalitatea fotbalului din care provine! Asumă-ți, omule, jocul, eșecul, selecția obtuză și ratarea obiectivului! Nu mai spune că ai văzut progres, pentru că și noi avem ochi și suficientă pricepere! Prezintă-ți, odată, demisia și oferă-ți măcar șansa de a pleca demn, dă-i încolo de bani! Ce stomac îți trebuie ca să stai pe bancă la meciul de acasă cu Kazakhstan, la care toți cumpărătorii de bilete ar veni doar ca să vă spurce, pe tine și pe cei din Federație?!