Doru POPOVICI

În momentele de euforie maximă, adică de regulă în pauzele competiţionale, când ne străduim mai toţi să uităm ce a fost şi sperăm mereu că va fi categoric mai bine (fiind evident că mai rău n-are cum!), apare în presa de tot felul câte un comentariu elogios la adresa câte unui investitor care tocmai ce a spart piaţa transferurilor interne, pregătindu-se de un viitor sezon de mare excepţie, în care e de la sine înţeles că va câştiga campionatul mai detaşat decât a făcut-o vreodată Real Madrid în ţara ei. Cam spre sfârşitul sezonului sunt lansate pe piaţă nişte nume. De unele, parcă-parcă ai auzit cumva, prin etapa a 9-a sau a 14-a, când unul din cei în cauză a driblat vreo doi adversari ori a tras aproape de vinclu. Alţii par să fi izvorât peste noapte, ca surprizele din oul Kinder. Ajungi să te-ntrebi dacă nu ai tu vreo hibă la creier, din moment ce toţi se întrec în elogii iar tu habar n-ai de ei. Se vorbeşte şi de bani. Dacă în anii trecuţi eram clar surclasaţi de sumele aruncate pe piaţă de cluburile străine, iată că în ultima vreme a început să se mişte şi la noi ceva în direcţia asta. Am aflat astfel de ceva fotbalişti adjudecaţi de domnul Becali contra unor milioane de euro, ceea ce pare la o primă vedere de-a dreptul interesant. Ce-i drept, unul e doar o promisiune, alţii încă speranţe, bănuiala mea fiind aceea că i-au luat nu neapărat spre a-i titulariza la echipa lui, ci mai degrabă spre a-i păgubi de ei pe cei de la care i-a cumpărat. Chiar şi aşa, nu-i rău. Totuşi mi se pare oarecum hazardat să vorbeşti despre ultima achiziţie, un copilaş, ca despre "cel mai bun fotbalist român de la Hagi încoace, mai talentat decât Mutu şi decât oricare altul". Şi să-i fixezi o clauză de reziliere cică de 100 de milioane de euro. Aş fi cel mai fericit ca în ăsta să zacă un mega-Ronaldo, dar ceva îmi spune că nu e cazul. Oricum, jucând în cupele europene, Becali are ocazia să-şi prezinte marfa şi la export, iar cheltuielile făcute e foarte posibil să se amortizeze. În fond, tot de aici au plecat şi Stanciu, şi Chipciu, şi Chiricheş, aşa că de ce nu?