Nici n-a început bine sezonul şi iată că arbitrii deja au început să atribuie titlul de campioană şi să stabilească participantele la preliminariile europene de la anu', pe vremea asta. Vreau să spun că este atât de evidentă participarea pe deplin angajată a arbitrilor la împărţeala punctelor, încât uneori aproape că mi se face dor de Corpodeni şi de Avram ăl Bătrân şi de ceilalţi infractori legendari, care parcă aveau şi stil, dincolo de hotărârea de a rezolva sâmbătă ceea ce se stabilise încă de miercuri sau joi. Nici nu mă mai obosesc să reţin numele domnilor echipaţi cu fluier sau steag, ci doar să mă mir când semnalizează sau fluieră (sau când nu, deşi ar trebui să o facă), eventual să mai comentez niţeluş la radio în ziua următoare comiterii crimei ori să scriu, din când în când, aici sau în Jupânu'. Lucrul dracului este că adesea, când să-i înjurăm mai cu spor pe hoţii locali, apare câte unul de la "internaţional", pe lângă care ai noştri par absolvenţi ai şcolii de maici. Sau de taici! Şi mai e ceva care "face diferenţa" între ăştia şi ăia: apelul la tehnologie. Adică dacă se dau reluări, dacă se aplică în ecran dunga aia paralelă cu liniile de fund care arată dacă a fost ofsaid sau nu, uneori ăia de afară se pare că au fluierat totuşi corect, în timp ce la ai noştri, cu fiecare nouă reluare, furtul pare tot mai murdar şi premeditat. Exemplele săptămânii acesteia sunt două. Primul este golul Real-ului, despre care până şi eu, fan bolnav al echipei, am zis că a fost din ofsaid. Fotografia arată însă că nu cel mai apropiat fundaş, ci următorul, aflat mai spre centru, îl scotea din ofsaid pe autorul golului. Cam pe la a 7-a reluare, a doua zi, s-a confirmat că a fost gol valabil. Cel de-al doilea e, desigur, cel de la Cluj. Cu cât dădeau mai multe reluări, cu atât te lămureai că dinamovistul ăla a lovit mingea cu pieptul. Nu cu mâna. Asta se vedea cu ochiul liber, din oricare punct de pe gazon, inclusiv din cele în care se aflau hoţul cu steag şi hoţul cu fluier. Dar ăştia, nimic, Batman, Batman! Oare tembelii n-or fi aflat că între vremea când Ghiţă făcea pârnaie cam pentru aceleaşi chestii, în anii '80, şi anul 2017, tehnologia a evoluat în aşa hal încât nu mai poţi minţi şi fura fără să fii dovedit aproape instantaneu? Sunt hoţii noştri chiar atât de proşti? Răspunsul e simplu: da.