Doru POPOVICI

Cer scuze cunoscutei firme de produse din lapte pentru parafrazarea reclamei ei în titlul meu de astăzi, dar oricât m-am străduit, nu am putut găsi un titlu care să ilustreze mai fidel turneul feminin de tenis desfăşurat pe durata întregii săptămâni trecute la Bucureşti. Mai trebuie să arăt şi că, din motive tehnice, am scris acest articol încă de duminică noaptea, după încheierea finalei la dublu, aşa că ar fi posibile nişte suprapuneri cu articolul de luni al colegului de rubrică, eventualitate în care vă cer scuze. Aşadar, ce am văzut la Bucureşti şi ce ne-a rămas în amintire? Păi, în primul rând, victoria Irinei Begu în ambele probe, simplu şi dublu, în condiţiile în care orice minut petrecut în iadul de la Bucureşti, cu temperaturi în unele zile de aproape 40 de grade, putea fi fatal. De aceea, a-ţi dubla timpul petrecut pe teren e o dovadă de tărie de caracter, de dorinţa de victorie. Poate şi de sărăcie, adică de lipsă de mari performanţe şi implicit de lipsă de bani. Iar când nu mai eşti tocmai o junioară, probabil că orice ban contează. Nu ştiu la cât se ridică premiile în turnee similare de pe restul planetei. Cu siguranţă însă că 45.000 de euro pentru victoria de la simplu plus alţi 12.250 pentru cea de la dublu sunt bani buni, care chiar înseamnă ceva pentru Begu. Nu şi pentru Halep care, de la nivelul celor 18 milioane de euro câştigate până acum, a sărit peste acest turneu, deşi câştigarea acestuia i-ar fi adus locul 1 în clasamentul mondial. Chiar dacă un calcul meschin zice că în cazul unei înfrângeri ar fi pierdut şi timp, şi popularitate (banii am stabilit că nu prezentau interes), totuşi şansa locului 1 parcă merita forţată din toate poziţiile, cu toate ocaziile. Nu detaliez, că mă enervez. Câteva meciuri s-au jucat în condiţii aproape omeneşti în privinţa temperaturii, adică noaptea, când era ceva mai răcoare. Chestia nasoală e că lumina părea produsă de vreo câteva telefoane mobile din dotarea spectatorilor. Sau de 14 licurici, ca la noi, la ţară, pe toloacă.