Gabriel MANȚĂ

Există viaţă la Wimbledon şi după Simona Halep! Monicăi Niculescu îi place asta, cam aşa ar suna „pe o reţea de socializare”. Monica joacă astăzi în semifinale la dublu feminin, cu partenera sa exotică din Taiwan, împotriva unei perechi mai slab cotate, dar asta este doar o constatare. E bine măcar că nu s-au aflat pe traseul terminatoarelor Makarova&Vesnina, cu care s-ar putea întâlni în finală. Să nu anticipăm, că poate Monicăi îi merge mai bine nebăgată în seamă.

Revin la Simona fără intenţia de a-i plânge pe umăr, după cum nici să dau cu barda nu obişnuiesc în ceea ce-o priveşte. Meciul cu Konta a fost ireal de echilibrat, mai ceva ca la ATP, un break a făcut diferenţa! Mi-am pierdut cumpătul după tie-break-ul setului secund, scăpând un şuvoi de înjurături neaoşe, pentru că am simţit că acolo s-a rupt ceva. A avut 5-4 şi două servicii, iar până atunci servise dumnezeieşte, cum poate n-a mai făcut-o în alt meci. Teoretic, putea câştiga cu aceste două serve, dar în clipa aia eu aş fi fost mulţumit să se împartă punctele, ceea ce era statistic rezonabil. Chiar aş fi vrut s-o văd pe Konta servind la minge de meci! Nu s-a întâmplat, Simona s-a blocat cu serviciul tocmai atunci, moment identificat şi de ea la conferinţa de presă ulterioară. Apoi, pentru că totuşi nu are nativ un serviciu atât de bun, a fost de ajuns să clipească o dată şi să cedeze un break, ceea ce s-a dovedit suficient pentru Konta, serviciul acesteia putând fi socotit chiar arma principală. În rest, că putea să joace aşa şi pe dincolo, că putea să fie (şi) mai agresivă etc, etc este uşor de apreciat din dreptul tastaturii. Nu vreau să fac pe fanul de performanţă doar pentru că jucătoarea cu cea mai îndelungată prezenţă în TOP 10, dintre cele aflate acum aici, n-a ajuns numărul 1 mondial sau n-a câştigat un Grand Slam când îmi doream eu neapărat. Va veni şi vremea ei, iar dacă nu va fi să fie, vom rămâne cu „ar fi fost prea frumos”, n-ar fi prima dată, amintiţi-vă de Cupa Davis. Două vorbe şi despre gluga de coceni care a fost arbitru la partida asta... Se spune că o greşeală de tipar poate fi mortală dacă e într-o carte de medicină, atunci bine că numitul Kader Nouni nu e medic, pentru că nu a aplicat regulamentul, deşi asta era menirea sa acolo. Cât despre ultima minge, mulţi îi reproşează Simonei că n-a insistat, că n-a făcut chiar scandal pentru repetarea mingii din pricina acelui ţipăt din tribune, dar părerea mea e că Simona s-a dovedit mai înţeleaptă. Pe cât de inutil ar fi fost demersul, pe atât de rău ar fi dat să se certe cu arbitrul în timp ce Konta aştepta la fileu, iar publicul ar fi trecut la fluierături. Cred că multă lume a apreciat cum se cuvine atitudinea Simonei, nu numai că imaginea ei a rămas fără pată, dar puterea de a trece peste o astfel de nedreptate i-a mai câştigat nişte fani.