Gabriel MANȚĂ

Săptămâna aceasta este una importantă mai ales prin prisma faptului că locul 1 WTA este pus în discuţie, iar pentru prima oară în istoria tenisului feminin acesta ar putea fi ocupat de o jucătoare din România. Simona Halep a ajuns în această postură, de principală pretendentă, graţie unui foarte bun sezon pe zgură, puţin lipsind să câştige chiar şi primul său turneu de Grand Slam. Sigur că se pune problema dacă e mai relevant să fii cel mai bun din lume sau să te numeri printre cei care ridică în triumf un trofeu de GS. Deocamdată, dacă va fi să fie, Simona se va afla în prima categorie, din care mai fac parte Wozniacki, Jankovic sau Safina. Fireşte, ar fi de dorit să nu trebuiască să alegi între cele două posturi, ci să se condiţioneze una pe alta, aşa cum s-ar fi întâmplat dacă Simona câştiga finala la Roland Garros. Înfrângerea de atunci nu face locul 1 mai puţin atractiv, o asemenea performanţă nu poate fi minimalizată decât de detractori. Mai mult decât liderul Kerber, care participă şi ea la turneul de la Eastbourne, era de temut Petra Kvitova, o recunoscută specialistă a jocului pe iarbă, aflată într-o revenire impresionantă, dar care a plătit tribut efortului din săptămâna precedentă (câştigătoare la Birmingham), retrăgându-se de la Eastbourne. Kvitova se afla pe traseul Simonei, cu care s-ar fi putut întâlni în turul 3. Prefer să nu merg mai departe cu calculele, până la urmă bucuroşi le-om duce toate. Dacă locul 1 ar fi ocupat cu efort împins la extrem, implicând câştigarea turneului, iar asta s-ar repercuta asupra formei din săptămâna următoare, cum a păţit Kvitova, atunci Wimbledon-ul ar fi în pericol. Din păcate, nu am putut să-mi fac o impresie despre cum abordează Simona turneul, meciul său de marţi, din turul secund, fiind întrerupt de ploaie după doar trei game-uri (adversară îi era o chinezoaică din eşalonul al doilea, dar care părea pusă pe fapte mari). Vom putea discuta în cunoştinţă de cauză în ediţia de vineri, când voi aborda şi situaţia preWimbledon din circuitul masculin.