Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
De mulţi, de foarte mulţi ani, încerc să-mi explic ce îl face pe Roger Federer să se simtă atât de bine în... Germania Democrată, adică la Halle. Faptul că a câştigat acolo pentru a noua oară trofeul, dintr-un total de 11 finale disputate, ar fi fost de-a dreptul senzaţional, cu o singură condiţie: ca tot în acest an Rafael Nadal să nu fi câştigat pentru a 10-a oară un trofeu de Grand Slam, acela de la Roland Garros. Pe Rafa l-am urmărit în vreo 3 sau 4 din partidele jucate la Paris şi pot să spun că a fost înspăimântător. Mai ales în finala contra lui Wawrinka, pe care nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată umilit în aşa hal. Dar şi până acolo, Nadal a fost enorm, între el şi oricare dintre ceilalţi fiind o diferenţă cam cât cea dintre Real Madrid şi Concordia Chiajna. Nu ştiu să mai fi existat vreun jucător care să câştige de atâtea ori un turneu de Grand Slam. Acum se apropie un altul, cel de la Wimbledon, unde datele problemei sunt niţeluş diferite, în sensul că Rafa nu se numără nicidecum printre favoriţi. Ba chiar susţin că elegant şi civilizat din partea lui ar fi să se retragă pur şi simplu, aşa cum a făcut Federer la Roland Garros. Ar fi un semn de recunoaştere a superiorităţii celuilalt. Sigur că pe lângă ei mai sunt încă 126 de jucători pe tablou, dar încă doi sau trei contează cu adevărat: Nole, Murray, poate Wawrinka. Chiar dacă noul val a propus câteva nume de viitori campioni, deocamdată nu se pune problema. O dovadă în acest sens a fost chiar finala de alaltăieri, de la Halle, unde Federer a măturat cu noul val, reprezentat de Zverev, tot terenul ăla, în lung şi-n lat, ba şi-n... înalt (vorbesc de loburile alea splendide!), în fix 52 de minute. Mai e doar o săptămână până la declanşarea masacrului, fiindcă între Roger şi restul lumii e o diferenţă chiar mai mare, mult mai mare, decât era între Nadal şi ceilalţi la Paris. Poate să nu vă placă de Federer (deşi nu văd cum), dar dacă vă place sportul sau arta sunteţi datori să urmăriţi cât mai mult din evoluţia sa la Wimbledon, unde nu poate exista un alt câştigător.
