Gabriel MANȚĂ

Pentru că în ultimul timp urmăresc mai îndeaproape ceea ce se întâmplă în politică, am să vă povestesc în ce constă întoarcerea aceasta de 180 de grade în procesul pe care îl numesc simplificat Mititelu versus Naşu&Corleone. La prima pronunţare, instanţa a operat cu definiţia existentă la momentul respectiv a abuzului în serviciu, dând pedepse cu supendare şi instituind nişte despăgubiri ameţitoare. După părerea multora (mă includ), total disproporţionate. Dar nu despre asta e vorba, ci despre faptul că la apel inculpaţii au fost achitaţi, iar despăgubirile şterse cu buretele. Invers decât s-a întâmplat la procesul Tranferurilor, când fraţii Becali, Borcea, Stoica, Popescu şi toţi ceilalţi au fost achitaţi în primă fază, pentru a fi condamnaţi la apel. Cum aveam să aflăm mai târziu, atunci a fost vorba pur şi simplu de mituirea primei instanţe, judecătoarea respectivă fiind şi ea, la rândul ei, inculpată ulterior. De data aceasta, în cazul dezafilierii Universităţii Craiova, degeaba ne gândim la manevre oculte. Explicaţia e mult mai la îndemână: exact între cele două pronunţări, CCR (Curtea Constituţională a României) a admis o excepţie de neconstituţionalitate în privinţa abuzului în serviciu, în sensul în care acesta va atrage răspundere penală doar dacă se încalcă „legislaţia primară”, adică legi emise de Parlament sau Ordonanţe ale Guvernului. Ori, Sandu şi Dragomir de ce se făceau vinovaţi? De încălcarea propriului statut, acela al FRF, potrivit primei instanţe. Au fost ei absolviţi de această vină, conform celei de-a doua instanţe? Nu, doar că aceasta a operat cu noua interpretare a CCR, astfel că nu mai sunt consecinţe în penal. Încerc un exemplu mai pe înţelesul nostru, al microbiştilor: să presupunem că o casă de pariuri nu vă onorează, în mod arbitrar, câştigul obţinut pe un bilet. Vă puteţi îndrepta împotriva casei de pariuri într-un proces civil, pentru a obţine, în cazul unei decizii favorabile, suma revendicată, precum şi eventuale despăgubiri. Fără ca persoana identificată a fi la originea abuzului să plătească în alt fel, pentru că a încălcat doar propriile reguli de funcţionare! Revenind, au fost părţile din proces luate prin surprindere de ce de-al doilea verdict? Mă îndoiesc, deja Mititelu renunţase la tonul războinic, declara că nu îl interesează să bage oameni la puşcărie, ci doar să îşi recupereze paguba, făcându-şi aşadar curaj de unul singur. De ce i-a fost frică n-a scăpat, de-acum se poate îndrepta împotriva celor doi în civil, doar că trebuie să plătească în prealabil o taxă de timbru ca procent din despăgubirile solicitate. Deşi ar avea toate şansele de câştig, după cum umblă vorba de cât de falit e, s-ar putea să-şi scadă drastic pretenţiile. Interesant şi oarecum enervant, dacă decizia CCR ar mai fi întârziat un an (sau dacă procesul s-ar fi judecat mai repede), Sandu şi Dragomir nu mai beneficiau în niciun fel, erau condamnaţi şi buni de plată!