De foarte mulţi ani încoace aşteptăm o zi pe care să o putem compara cu cele în care ne bucuram cu toţii, întreaga naţie, prin anii '90, când dădeam câte o lovitură memorabilă, reuşind fie vreo calificare de senzaţie, fie un meci de poveste la vreun turneu final, precum la cel din Italia, din 1990, dar mai ales la cel american, cu 4 ani mai târziu, când şi datorită diferenţei de fus orar ne prindea dimineaţa pe străzi, cântând, fluturând steaguri cu mâna stângă (ca în dreapta aveam, obligatoriu, sticlă pe care o împărţeam cu ceilalţi nebuni) şi sperând la zile încă mai frumoase. Uneori, ziua era completată cu câte o mare performanţă şi din alte sporturi, precum atletism, canotaj, gimnastică... mai ales, şi mai des, gimnastică, sport aflat şi el acum la limita morţii clinice. Am ajuns să aşteptăm şi iar să aşteptăm nu performanţele în sine, ci lanţul de miracole care să conducă, absolut întâmplător, la câte o reuşită oarecare. Nu mai există măcar un singur sport în care să facem legea sau măcar în care să contăm cu adevărat în dispută pentru trofee serioase. Foarte rarele nume de sportivi care reprezintă cât de cât ceva în vreunul din sporturile, şi ele tot mai rare, unde să fim băgaţi în seamă reuşesc foarte rar să ne aducă bucuria despre care vorbeam mai sus. Cât priveşte fotbalul, mai bine nu mă pronunţ, că spun o porcărie. Astăzi ar putea fi una din zilele alea pe care le evocam cu nostalgie, în care să trăim două bucurii enorme, în care să dăm din fericire-n fericire, în care să avem de ce să ne îmbătăm. Sunt însă aproape sigur că doar de una din virtualele bucurii vom avea parte, anume de cea din tenis, unde Simona Halep are toate argumentele să câştige ce-şi doreşte mai mult şi mai mult, să ajungă chiar şi pe locul 1 în lume şi să ne dea astfel o palmă tuturor celor care n-am crezut în ea. Ar fi palma pe care o primesc absolut fericit. Pe de altă parte, am şi vagul presentiment că nu vom apuca să ne bucurăm pe de-a-ntregul, fiindcă doar după câteva ore vine meciul cu Polonia. Acum vreo 25 de ani, cred că ne-am fi pus doar problema scorului. Acum, tot aşa. Numai că... invers! Doamne ajută să greşesc eu şi să fie azi, 10 iunie, ziua din acest an în care vom avea parte de două enorme bucurii.