Gabriel MANȚĂ

Apărarea cea ermetică a lui Juve, cu doar două goluri primite de astă-toamnă în Liga Campionilor, cea care rezistase fără gol într-o dublă cu Barcelona, a fost făcută arşice, într-un singur meci, de o echipă a Realului aproape fără fisură, şi nu de ieri, de azi. Nici norocul n-a stat deoparte, încă din semifinale mingea s-a dus unde trebuie din contre sau devieri. Astfel, golul neaşteptat de spectaculos al lui Mandzukic, demn de o execuţie a lui Ibra, a fost încadrat de devierile nefericite ale coechipierilor săi, după care madrilenii au intrat în “zonă”. Felul în care au dominat imediat după pauză cred că ne spune ceva şi despre antrenorul Zidane. Nu se dă cu fundul de pământ nici la gol primit, nici la gol marcat, şi nici nu protestează cu ochii ieşiţi din orbite, ca mulţi dintre colegii săi de breaslă. Atitudinea sa transmite tot timpul echipei sale că situaţia e sub control. Meciul a fost şi despre Balonul de Aur, cu Ronaldo şi Buffon puşi în balanţă. Deznodământul aproape că îi pune italianul retragerea în braţe, dacă n-ar fi ispitit să mai prindă şi Mondialul de la anul. În schimb, Balonul de anul acesta va fi al lui Ronaldo şi numai al lui, indiferent de ce se va întâmpla în toamnă. Va urma o stagiune dificilă, căci asta de acum e greu repetabilă, în definitiv Realul mai reuşise dubla campionat-LC (CCE) în ’57 şi ‘58! Poate se va introduce în sfârşit şi tehnologia în fotbal, astfel încât goluri din ofsaiduri de un metru, precum ale lui Ramos (la 1-2 la Bayern) şi Ronaldo (cel cu care a egalat la 2 în returul cu bavarezii) să nu mai fie posibile. Scuze, ştiu că umblu după potcoave de cai morţi, dar am supărătorul obicei de a ţine minte şi ce i-a împins de la spate pe invincibilii zilei, oricare ar fi ei.

Pe final, două chestiuni neplăcute, care totuşi nu pot fi puse pe acelaşi plan. L-am apreciat pe Sergio Ramos ca fiind jucătorul emblematic pe seama căruia Realul câştigase precedentele două trofee, mai pregnant decât vedetele din atac. De aceea, nu pot pricepe în ruptul capului cum de un campion mondial+european, căpitan de echipă care conducea cu 3-1 într-o finală, avea nevoie de porcărioara aia cu 5 minute înainte de final. O pată serioasă pe imaginea sa de luptător, păcat! Celălalt eveniment are legătură cu vremurile bolnave pe care le trăim, cu teama care s-a cuibărit în sufletele noastre, astfel încât gestul teribilist al unui inconştient care aruncă o petardă poate declanşa un incident precum cel de la Torino, o mulţime de oameni călcându-se panicată în picioare. Din peste 1.500 de răniţi, 3 sunt în stare gravă, printre ei un copil de doar 7 ani, cu traumatism cranian şi toracic… A circulat pe Twitter o imagine din piaţa San Carlo cu sute de pantofi desperecheaţi şi scâlciaţi, pierduţi în îmbulzeală. Un fel de Cenuşăreasa, varianta horror.