Punctul culminat al sezonului de zgură a sosit. Aici, la Roland Garros, se vor da unele răspunsuri interesante. Ca la referendum, contează şi cum se formulează întrebările. Despre Simona Halep e riscant să încerc o referire la titlu, nu numai din pricina nenorocitei de accidentări la gleznă, cât din faptul că nu am cum să ştiu nici măcar rezultatul meciului ei de debut, cu slovaca Cepelova, ultimul al zilei de marţi. Mă rezum, aşadar, la o întrebare neutră: va rezista oare glezna Simonei în regim de competiţie? Faptul că intră în concurs abia în a treia zi este deja un avantaj. Ba chiar, dacă meciurile programate pe Chatrier se lungesc, ar putea să debuteze azi. Lucru perfect posibil, meciurile respective sunt de băieţi, deci 4-5 seturi n-ar fi ceva neobişnuit. Cred că abia după ce va fi fost trecut cu bine meciul cu Cepelova, putem aduce în discuţie şansele la titlu. Da, favorita principală, Kerber, a fost deja eliminată, da, locul 1 mondial este expus în acest moment. Pliskova sau Halep pot ajunge în postura de lider WTA în cazul unui succes la Paris, dar cel mai bine este să recurgem şi noi la atitudinea justă din tenis, adică să luăm meci cu meci.
Trecând la masculin, aici nu se poate evita întrebarea-cheie: va fi La Decima pentru Nadal? În toate aceste suişuri şi coborâşuri pe care le-a avut cariera lui Rafa, acest nou punct de maxim îmi pare a fi apogeul său. Dacă nu câştigă acum, greu o va mai face la anul şi cu atât mai greu în viitor. Totuşi, sezonul său absolut dominator pe zgură ne arată că sunt şanse bune să reuşească. Imediat vine pe buze următoarea întrebare: Djokovic + Agassi = reînnodarea succeselor? Nole şi Rafa au nimerit în aceeaşi jumătate, deci se pot vedea în semifinală, de aici şi următoarea întrebare: cine va ajunge la întâlnire din partea cealaltă, Murray, Wawrinka, altul? Deja junele Zverev, proaspăt câştigător de Master, a fost trimis la studiu de veteranul Verdasco. Alte surprize sunt cu siguranţă pe drum. Dacă lipseşte ceva, atunci sigur e Federer. Va trebui să ne obişnuim şi cu asta.