Gabriel MANȚĂ

Alambicate sunt căile Domnului când vine vorba despre trofeul Ligii Europa. Acum niște ani, Mourinho îl lua peste picior pe ”săracul” Benitez, vinovat pentru câștigarea acestui trofeu de importanță secundară, dacă îmi permiteți formularea. Tot acum câțiva ani, din altă perspectivă, Ibra declara cu aroganță că el nu joacă fotbal joia! E drept, nici acum n-a jucat, pentru că finala Ligii Europa a fost programată miercuri, dar oricum n-ar fi jucat din pricina binecunoscutei accidentări. La desemnarea finalistelor, mă poziționasem în tabăra batavilor. După nenorocitele evenimente din orașul Manchester, schimbasem cumva macazul, dorindu-mi ca trofeul să fie dedicat victimelor, așa cum îmi doream ca Dinamo să câștige Cupa anul trecut, în memoria lui Ekeng. Totuși, doza de noroc de la primul gol al englezilor m-a întors la preferința mea pentru fotbalul juvenil. Șutul lui Pogba a trecut printre picioarele a doi fundași apăruți la blocaj, deviind decisiv din piciorul de sprijin al celui de-al doilea. Puștii lui Ajax au fost afectați de turnura pe care se înscrisese partida, așa că șarjele lor erau urmarea unei moltivații negative. Mi-aș fi dorit să văd, odată iureșul englezilor  terminat, replica lăncierilor. Una e să încerci marea cu degetul când n-ai nimic de pierdut, alta e să duci povara unui handicap nemeritat. Dacă-mi permiteți o comparație a finalei acesteia cu meciul FCSB-Viitorul, părerea mea este că balanța a înclinat mai mult înspre FCSB decât înspre MU. Cu toate astea, FCSB n-a izbutit să tranșeze un meci aflat la discreția ei, în timp ce MU a exploatat la maximum șansele care i s-au arătat. Pentru a compensa norocul de la primul gol, armeanul format de Mircea Lucescu a avut o execuție a la gazda Zlatan, astfel că nu a mai fost loc de dubiu în privința câștigătoarei Ligii Europa. Prilej pentru Jose Mourinho pentru a se da în stambă, cu sprinturi și săruturi cu trofeul. S-ar putea să fie ultimele la nivel european.