Doru POPOVICI

... ca măgarul din poveste! Mai ţineţi minte zicerea asta din vremea copilăriei? Sigur că o ţineţi minte, şi tot sigur e că nu v-aţi gândit de prea multe ori la cât de valabilă este ea în context fotbalistic românesc. Nimic n-ar putea ilustra mai bine starea de spirit din vârful ierarhiei naţionale decât aceste două minunate versuri care rezumă cât se poate de fidel diversele luări de poziţie, comentarii, acuzaţii directe sau voalate, prin care cei direct implicaţi în bătălia pentru titlu (de fapt, pentru eventualii bani care ar putea veni de la UEFA pentru eventuala calificare în Champions' League sau măcar în Europa League) încearcă să pună presiune pe contracandidaţi. Nu e de mirare că dintre toţi, cel mai vocal este cel care suflă şi-n iaurt, după ce s-a fript cu borşul de vreun milion de coco de la care i s-a tras şi niţica pârnaie: domnul Becali Gheorghe, pentru care toate meciurile adversarilor sunt blaturi indiscutabile, în timp ce alea ale propriei echipe pot fi înrămate şi agăţate direct pe pereţii Muzeului Fair Play-ului. Urmărind şi eu cele două meciuri aflate în discuţie, respectiv cel de la Craiova, unde a bătut Viitorul, şi cel de la Giurgiu, unde au câştigat îngeraşii lui Gigi, ca simplu telespectator am constatat următoarele: în primul rând, că scorurile au fost identice. Apoi, că deşi nu s-au omorât cu firea, gazdele au fost în egală măsură periculoase în ambele meciuri, iar faptul că oaspeţii au câştigat totuşi ţine mai degrabă de noroc. La o analiză ceva mai aprofundată, îmi iese că dacă una din echipe ar putea fi totuşi bănuită de, să formulăm astfel, insuficientă implicare în joc, atunci mai degrabă ar fi vorba de Astra, la care, exceptându-l pe un anume Ioniţă, turbat să înscrie, ceilalţi parcă făceau balet. De unde şi concluzia că măgarul din poveste e de fapt domnul Becali, care poate a reuşit de data asta să împingă o valiză ceva mai discret, astfel încât Astra să-şi fi apărat corect şansele. Corect, adică să contracareze eventualul blat pe care Gigi îl văzuse la Craiova.