Doru POPOVICI

Nu e nevoie de cine ştie ce cunoştinţe sportive ori de vreun coeficient de inteligenţă comparabil cu cel al laureaţilor premiilor Nobel pentru a-ţi da seama că printre prea mulţii comentatori sportivi ai prea multelor canale de specialitate se numără o întreagă armată de linge blide, de amărăşteni cărora, iertaţi metafora din popor, le curg balele/mucii pe lângă anumiţi patroni din sport, mai ales din fotbal. Nu e greu nici de dedus că e de fapt vorba de nişte "schimburi culturale" în care comentatorul de bine, în indiferent ce situaţie, primeşte niscai avantaje din partea patronului lăudat necondiţionat: ceva deplasări în străinătate (de obicei prin cantonamentele unde zicătorul de bine este dus cu tot cu aparat de filmat, adică omu' e la muncă, ce naiba, transmite reportaje; de fapt, el continuă să tragă aceleaşi limbi şi în extrasezon) cu tot cu nişte diurne adiacente, cazări la hoteluri mai mândre decât şi-ar permite să deconteze televiziunile care îi trimit etc. Etalonul de personaj de acest tip este, desigur, domnul Gheorghe Becali, iar televiziunile pe deplin aservite dumnealui se numesc PRO TV/sport.ro şi Digi Sport, alături de ziarul Gazeta sporturilor, că şi hârtia poate răbda la fel de multe ca ecranul. Staţi, că nu ştiţi unde bat. Dacă în cazul Becali lucrurile sunt dacă nu de înţeles, atunci măcar explicabile, omul având şi de unde, şi de ce, cu totul anapoda mi se pare un comentariu absolut imbecil, în care, probabil în numele "patriotismului" de origini ceauşiste, un sportiv român care joacă de ţi se face milă este comentat live în cel mai grotesc mod cu putinţă: greşelile lui, nenumărate, sunt doar mici erori, fuga bezmetică pe teren - condiţie fizică exemplară, reuşitele, una după alta, ale adversarului, sunt doar întâmplătoare, iar groaznica înfrângere finală tot o întâmplare. Aş vrea să-mi explice vreunul din maimuţoii ăştia, care de vreo 5 ani îmi mănâncă sănătatea cu "remarcabilul / fabulosul / excepţionalul joc de picioare" al unei anume jucătoare de tenis, cum dracu' se face că minunata n-a ajuns decât la unul din cele vreo 20 de stopuri ale adversarei, singurul lucru cu adevărat remarcabil fiind că nu şi-a rupt gâtul tot încercând să ajungă la ele. În acest timp, comentatoru' o băga p-aia cu jocul de picioare!